Dedesubt
Ce se petrece dedesubt #
Trei lucruri care stau des sub vorbele astea.
Poate purta și presupuneri nespuse: cât ai rămâne, cât ai cere, cum ai privi munca.
În unele case se învăța că fiecare diplomă și fiecare an de experiență e o treaptă, iar cine a urcat va fi primit firesc la etajul următor.
Unii aud cum prinde formă o regulă: „Punctele mele tari sunt o problemă” sau „Ca să primesc postul, trebuie să-mi fac mai mic spațiul.”
Reacții
Ce fac oamenii des #
- Repetă „îmi doresc cu adevărat postul” mai tare
- Întreabă ce ar trebui să facă să pară că are mai puțină școală
- Mulțumește și reia discuția toată seara
- Scoate în gând o diplomă din următorul CV
- Zâmbește și nu spune nimic acasă
Pachetul
Povestea în 6 cartonașe #
Șase cartonașe scurte, de la clipa aceea până la a lăsa să treacă.
Fraza blândă de la interviu
O sală de ședințe cu pereți de sticlă lângă Piața Sfatului, în Brașov, la capătul unui interviu lung. Cei doi intervievatori au fost calzi, iar tu ai plecat cu gândul că a mers bine. Apoi unul spune blând: „Aveți prea multă calificare pentru postul ăsta.” Tu zici „Vă mulțumesc”, că asta iese. În autobuz întorci fraza pe toate fețele: cum a ajuns ceea ce ai muncit ani de zile motivul unui refuz.
Punctele mele tari, o problemă
Mai întâi, simplu: fraza e felul în care un post închide o discuție, iar motivele adevărate rămân nespuse. Totuși din ea poate crește o regulă, și devine a ta: „Punctele mele tari sunt o problemă.” Mulți trăiesc după ea fără să observe. Sună a bun-simț. Uită-te însă ce face: fiecare interviu viitor începe cu un plan de a părea mai mic.
De ce e greu de refuzat lauda
Ținem de o asemenea regulă pentru că fraza e pe jumătate laudă, și lauda e greu de refuzat. Poate acasă efortul trebuia mereu răsplătit pe măsură. Poate vrei doar să primești postul fără să te justifici. Oricum, dorința ca anii tăi de muncă să conteze nu e pretenție. Vine din grija pentru meserie și merită blândețe, nu vină.
Greutatea fiecărei remarci
Fiecare remarcă de felul ăsta adaugă puțină greutate. Se întâmplă încet, așa că e greu de observat. Nimic nu se vede din afară, dar tu simți. Tai pe tăcute o diplomă din discuție. Îți descrii cel mai bun proiect mai încet. O frază blândă devine obiceiul de a te ascunde, iar următorul interviu seamănă deja cu o reprezentație.
Merită să-ți ascunzi ce ai mai bun?
Întreabă-te sincer: ținerea acestei reguli a făcut vreodată un interviu mai ușor? Sau mai ales te-a făcut să intri în încăpere cu o variantă mai discretă a ta? Ce ai construit e tot al tău, oricare ușă s-ar fi deschis. Poți sta o clipă cu asta, dacă vrei. Nu există răspuns greșit și nici grabă. Merită regula ținută atât de strâns, pentru ce costă încrederea ta?
Experiență, nu o problemă
A da drumul nu înseamnă că fraza a fost neadevărată sau că trebuie să o descifrezi. Înseamnă că fraza nu mai hotărăște cum te descrii. Poți spune „postul ăla era o potrivire mai mică” și păstrezi povestea întreagă în buzunar. Nu trebuie să se schimbe nimic altceva mai întâi. De aici se întoarce puțină liniște: un om cu experiență, nu o problemă.
If pressure about your work ever comes with threats, being hurt or frightened, or money used to control you, that is something else, and worth taking seriously.
Întoarcerea
Regula veche și una nouă de încercat #
Regula vechePunctele mele tari sunt o problemă.
O regulă nouă de încercatExperiența mea e un lucru bun, chiar și unde un post e mai mic.
Pentru data viitoare
Încearcă data viitoare #
- Pasul 1
Numește o pricepere folosită bine săptămâna asta
- Pasul 2
Spune-ți punctele tari cu voce tare, o dată, simplu
- Pasul 3
Amintește-ți pe cineva care îți prețuiește experiența
Vrei să vorbești despre asta?
“Ce a lăsat în urmă complimentul, ce n-a putut acoperi un „mulțumesc” grăbit?”
Gratuit și privat. Fără cont ca să începi. Conversația începe cu întrebarea asta.
Tot ce știe pachetul ăsta
Mai în profunzime #
Cum sună, de unde vine, cât costă și alte feluri de a o privi. Fiecare întrebare deschide o conversație.
Cum lovește
Ce s-a spus
Un „nu” care vine îmbrăcat în compliment #
Un birou dintr-o clădire de lângă Piața Sfatului, în Brașov, la finalul interviului. Doamna de la resurse umane zâmbește și spune: „Aveți prea multă calificare pentru postul ăsta. Vă sunăm noi.” Se spune uneori cu un zâmbet, alteori cu o scuză, și sună frumos până observi că a încheiat discuția.
Poate fi o descriere simplă a unui post și a unui om care nu se potrivesc. Poate fi și cea mai blândă frază la îndemână, când una mai lungă ar fi incomodă. Oricum, rămâi cu o laudă și cu o ușă închisă în același timp.
Unde erai ultima oară când ți s-a dat un motiv măgulitor pentru un refuz și ce spusese tocmai despre tine?Vorbește despre asta ›
Primele secunde
Prima secundă după compliment #
Unii simt confuzie, de parcă li s-a mulțumit și li s-a arătat ușa în același timp. Alții râd și întreabă „E ceva rău în asta?”, alții încep să explice că își doresc cu adevărat postul, alții spun „mulțumesc” din obișnuință și tac. Oricare dintre ele se poate întâmpla.
O frază ca asta lovește repede pentru că are două sensuri deodată și nu lasă loc să răspunzi la niciunul. La unii, senzația vine mai târziu, în drum spre stația de autobuz sau la masa din bucătărie, când cele două sensuri se despart.
Ce s-a întâmplat în tine în prima secundă, înainte să hotărăști ce să răspunzi?Vorbește despre asta ›
De ce lovește
Laudă și închide în aceeași suflare #
Un compliment ar trebui să deschidă ceva, iar ăsta închide. Cel care vorbește a hotărât ce are nevoie postul și ce ai vrea tu, și o spune într-un fel greu de contrazis, pentru că a te opune sună ca și cum te-ai certa cu propria laudă.
Poate purta și presupuneri nespuse: cât ai rămâne, cât ai cere, cum ai privi munca. Rareori sunt verificate, iar un refuz care stă pe ele e greu de răspuns, greu de învățat din el și greu de uitat.
Ce motive aveai să vrei postul acela și a lăsat fraza loc pentru ele?Vorbește despre asta ›
Vocea dinăuntru
Când complimentul continuă să răsune #
Spusă destul de des, o frază ca asta se mută înăuntru. La unii se întoarce când își actualizează CV-ul, la un telefon cu familia, în liniștea dinainte de somn, într-o voce care pare propria lor avertizare.
Cea care a vorbit probabil a uitat. Ecoul merge mai departe, întrebând dacă punctele tale tari sunt problema, mult după ce interviul s-a terminat. Pentru că vocea e familiară, poate părea o concluzie ajunsă chiar de tine.
Când complimentul se repetă, a cui e vocea și din ce cameră vine?Vorbește despre asta ›
De unde vine
De unde poate veni
Pentru unii, mai multă școală însemna mereu mai sus #
„Mai învață, că mergi mai sus.” În unele case se învăța că fiecare diplomă și fiecare an de experiență e o treaptă, iar cine a urcat va fi primit firesc la etajul următor. Diplomele se păstrau ca niște economii, într-un dosar cu șină, în sertar.
Motivele diferă de la casă la casă și rareori i-au fost explicate copilului. Poate rămâne o idee tăcută: că efortul se răsplătește pe măsură, iar un rezultat care nu se potrivește cu efortul e o enigmă de care trebuie să fie vinovat cineva.
Când ai auzit prima oară că școala și experiența deschid uși și cine a spus-o?Vorbește despre asta ›
Credința de dedesubt
O regulă tăcută pe care un refuz măgulitor o poate lăsa #
Unii aud cum prinde formă o regulă: „Punctele mele tari sunt o problemă” sau „Ca să primesc postul, trebuie să-mi fac mai mic spațiul.”
Regulile de felul ăsta rareori se simt ca reguli. Se simt ca un sfat practic, ca simpla grijă de a te prezenta cuminte. Tocmai de aceea merită scoase din când în când la lumină, fără nicio presiune să faci ceva.
Unii leagă o regulă ca asta de primii ani, alții nu. Oricum, poate fi privită.
Se potrivește una ca asta, se potrivește pe jumătate sau deloc?Vorbește despre asta ›
În ce părți ale vieții tale de la serviciu se potrivește regula cu micșoratul și în care o ratează?Vorbește despre asta ›
Cât costă
Cât costă
Ce poate costa pe tăcute un refuz măgulitor #
Se poate atinge felul în care e descrisă o cerere de angajare de mai târziu, mândria ținută în frâu la interviu, amănuntele tăiate din poveste sau senzația că fiecare punct tare cere o scuză. Unii încep să-și ascundă cea mai bună muncă înainte să-i întrebe cineva.
Mai e un preț, mai discret: e derutant să ți se spună că ceea ce ai muncit ani de zile e tocmai ce stă în cale. Nu din milă de sine. Să porți un mesaj dublu după tine cere un efort pe care nu-l vede nimeni.
Cu ce te-a costat fraza în săptămânile de după, dacă te-a costat: un răspuns direct, o clipă de mândrie, o descriere limpede a priceperilor tale, o seară liniștită?Vorbește despre asta ›
Dacă rămâne cum e
O miercuri obișnuită, cu ecoul tare #
Închipuie-ți o miercuri obișnuită, într-o zi în care „punctele mele tari sunt o problemă” sună tare. E doar o imagine de privit, nimic de reparat.
Poate o dimineață la birou, o plimbare la prânz până la un cafea-bar, un mesaj de la o prietenă, o seară acasă. Poate cuprinde mult sau foarte puțin; nu există un fel corect în care să arate imaginea, și nimic din ea nu e o prognoză.
Nimic de aici nu cere încă un răspuns.
Ce umple o asemenea miercuri: căsuța de mail, CV-ul deschis pe ecran, un apel pe care îl derulezi, lucrurile ocolite pe tăcute?Vorbește despre asta ›
Ce observi, dacă observi ceva, când îți imaginezi o miercuri cu regula aia tare?Vorbește despre asta ›
Alt fel de a o privi
Alt fel de a o privi
Potrivirea se face din două părți #
Un post e o formă mică, cu muchiile lui: starea unei echipe, un buget, o teamă cât va rămâne cineva. „Prea multă calificare” poate însemna „postul ăsta e mai mic decât trecutul tău”, dar și „ne e frică”, „mai avem un candidat” sau „e mai ușor de zis decât motivul adevărat”.
Nimic din toate astea nu face din experiența ta un cusur. O nepotrivire de mărime nu e vina nimănui. Ce aduci tu există în continuare, întreg, indiferent dacă s-a deschis o anumită ușă.
Dacă un prieten ar auzi asta după un interviu pentru care s-a pregătit serios, ce ai vrea să i se spună?Vorbește despre asta ›
S-o observi mai devreme
Ce arată o privire mai lentă asupra clipei #
Când unii o derulează încet, observă că fraza a venit la sfârșit, după o discuție care părea să meargă bine. Observă ce au întrebat intervievatorii, unde s-au aplecat înainte și că discuția nu se rezumă la ultima replică.
Alții îi observă pe cei din viața lor care nu și-au numit niciodată experiența o problemă: fostul șef care încă le trimite de lucru, prietena care le cere sfat, colegul care spune „asta am învățat-o de la tine”. Erau acolo de la început, adesea mai discreți.
Cine din viața ta privește experiența ta ca pe un lucru bun, simplu și limpede?Vorbește despre asta ›
Împăcarea cu ea
Nu trebuie să traduci complimentul #
A face pace nu înseamnă să fii de acord că experiența ți-a stat în cale sau să dovedești că nu. Înseamnă că fraza are mai puțin de spus despre cum te descrii, ce le spui prietenilor și ce-ți imaginezi pentru următorul anunț.
Unora le e mai ușor când nu mai încearcă să hotărască ce a vrut să spună de fapt „prea multă calificare”. Ghicitoarea asta rareori se termină și ține în centrul poveștii tale de la serviciu vorba unui străin.
Cum ar fi să lași fraza să fie a celei care a spus-o, rostită o dată la interviu, și nu o sentință care te urmărește în săptămâna următoare?Vorbește despre asta ›
O propoziție mai adevărată
O frază mai adevărată de ținut aproape #
Dacă fraza tot revine, nu e nevoie să te cerți direct cu ea. Unii țin pregătită în schimb o frază: „Postul ăla voia ceva mai mic, iar experiența mea rămâne a mea.”
Nu trebuie să pară adevărată de la început. E doar o frază pe care unii o încearcă și unii descoperă că, spusă din când în când la o plimbare liniștită, lasă puțin loc între o vorbă aruncată în treacăt și restul zilei.
Care ar fi, cu cuvintele tale, o frază mai adevărată despre interviul acela, corectă despre ce s-a întâmplat, fără să aibă nevoie ca cea care a vorbit să fie de acord?Vorbește despre asta ›
Ce să lași în pace
O parte poate rămâne la interviu #
Nu orice frază politicoasă cere un răspuns perfect, o analiză completă sau un plan să arăți că ai mai puțină școală. O parte poate fi observată, simțită o clipă și lăsată jos, ca o haină lăsată în cuier la sfârșitul serii.
Asta nu înseamnă să cedezi. Înseamnă să alegi unde se duce energia, iar unii spun că rămâne mai mult loc pentru discuțiile la care țin cu adevărat și pentru oamenii cu care e ușor să fii.
Dacă o lași jos pentru seara asta, nu înseamnă că a fost în regulă sau că s-a rezolvat. Înseamnă doar că nu trebuie să vină la masă, la următorul telefon sau în căsuța de mail de mâine.
Dacă s-ar slăbi
Și dacă ecoul s-ar slăbi, măcar puțin #
Imaginează-ți, doar ca imagine, regula mai încet cu o treaptă. Experiența ta poate fi pur și simplu experiența ta, prețuită în unele încăperi și nepotrivită în altele.
Lucruri mici pot fi de ajuns: să-ți descrii munca de dinainte cu vorbele tale, un apel care se termină fără să-l derulezi, sau o seară în care „prea multă calificare” nu se întoarce.
Nimic din toate astea nu trebuie spus nimănui. Orice apare e al tău și merită observat. Dacă vrei să te uiți la el cu atenție, o conversație e la o atingere distanță.
Ce e primul lucru care se simte altfel într-o zi în care ecoul e mai domol?Vorbește despre asta ›
Care ar fi primul tău lucru mic?Vorbește despre asta ›
Lucruri mici de încercat
Ceva de încercat
Câteva lucruri mici pe care le încearcă oamenii #
- Pune-i un nume în gând: „iar nu-ul cu compliment”
- Amintește-ți un lucru care ți-a plăcut în discuție
- Gândește-te la un om care îți prețuiește experiența
- Spune-ți punctele tari cu voce tare, o dată, simplu
- Lasă fraza a lor și întoarce atenția la ziua de azi
Mici, private și toate opționale. Încearcă ce ți se pare ușor.
Alege o întrebare
Vorbește despre asta #
Atinge una. Se deschide o conversație cu Dr. Thoughts chiar pe întrebarea aceea: gratuit, privat, fără cont ca să începi.
- Ce a lăsat în urmă complimentul, ce n-a putut acoperi un „mulțumesc” grăbit?
- Unde erai când ai auzit-o și cum s-a simțit camera?
- Cine privește experiența ta ca pe un lucru bun, pur și simplu?
- Când o frază ca asta devine tare pentru tine, ce e în jur în clipa aia?
- Dacă s-ar domoli puțin, ce ai observa mai întâi?