Dedesubt
Ce se petrece dedesubt #
Trei lucruri care stau des sub vorbele astea.
Când diploma pare să nu fie de ajuns, poate părea că înțelegerea s-a rupt.
Unii o pot urmări până la părinți care n-au avut ocazia să învețe și spuneau „ia-ți diploma, că aia nu ți-o ia nimeni.”
În spatele gândului stă adesea o regulă: „Dacă am studiile, ar trebui să primesc jobul” sau „Notele mele ar trebui să vorbească în locul meu.”
Reacții
Ce fac oamenii des #
- Aplici la tot mai multe joburi, până târziu în noapte
- Mai adaugi un curs, sperând că încă o diplomă înclină balanța
- Nu mai spui rudelor despre aplicații, ca să scapi de întrebări
- Îți compari notele cu ale celor care au fost angajați
- Începi să te îndoiești de anii de studiu înșiși
Pachetul
Povestea în 6 cartonașe #
Șase cartonașe scurte, de la clipa aceea până la a lăsa să treacă.
Încă un mail cu „din păcate”
Încă un mail la Craiova: „Vă mulțumim pentru aplicare, din păcate…” Ai diploma, masteratul, certificatele, notele bune. Ai făcut tot ce ți s-a spus. Închizi laptopul și te uiți la diploma din ramă de pe perete, iar un simț greu, încurcat te cuprinde, ca și cum regulile după care ai mers s-ar fi schimbat pe tăcute, fără să-ți spună nimeni.
Diploma ar trebui să fie de ajuns
Dedesubt stă o regulă: „Diploma mea ar trebui să fie de ajuns pentru un job.” Sună cât se poate de drept. Mulți trăiesc după ea fără să stea pe gânduri. Ai muncit. Dar uită-te ce face: face din fiecare refuz un verdict asupra anilor tăi de studiu. Dacă diploma trebuia să fie de ajuns, fiecare „din păcate” pare să spună că ceva nu e în regulă cu tine.
De ce studiul părea să promită muncă
O ținem pentru că ni s-a spus că studiul duce la muncă. Mulți cresc cu o variantă a regulii, și atunci avea sens. Poate familia ta a făcut sacrificii ca tu să obții diplomele alea. Poate ai învățat ani în șir până târziu în noapte. Oricum, speranța ca diploma să conteze nu e naivitate. Vine din dorința ca efortul tău să ducă undeva. Merită blândețe, nu vină.
Greutatea fiecărui refuz
Fiecare mail de refuz adaugă greutate. Din afară nu se vede, dar tu o simți. Treptat, se adună. Începi să te îndoiești de diplome. Te compari cu oameni cu mai puține studii care au prins un job. Ți-e jenă la adunările de familie. Mândria de odinioară pentru studii se preface în frustrare, iar deschiderea inboxului devine ceva de care te temi în fiecare dimineață.
Merită vechea promisiune greutatea?
Întreabă-te cinstit: a făcut strânsul regulii refuzurile să doară mai puțin? Sau a făcut mai ales fiecare refuz să pară personal? Angajarea ține adesea de momentul potrivit, de câți au aplicat, de cine cunoștea pe cine sau de simplul noroc. Multe refuzuri spun puțin despre cel care aplică. Oricum, un mail nu e măsura anilor tăi de muncă. Merită să ții regula atât de strâns?
Ce-ai învățat e al tău
A lăsa jos nu înseamnă că diploma ta nu contează. Contează. Înseamnă că un refuz nu mai hotărăște cât au valorat studiile tale. Ai învățat lucruri reale și sunt tot ale tale. Nimic altceva nu trebuie să se schimbe întâi. Nu se întâmplă dintr-odată. Aici se întoarce puțină pace: poți continua să aplici fără să porți fiecare „din păcate” ca pe un verdict despre cine ești.
If a rejection was about your name, accent, where you come from, caste, religion, gender, age or a disability, or anyone threatens you, that is something else, and worth taking seriously.
Întoarcerea
Regula veche și una nouă de încercat #
Regula vecheDiploma mea ar trebui să fie de ajuns.
O regulă nouă de încercatCe-am învățat e al meu, orice ar spune un mail.
Trei zile mici
Încearcă 3 zile #
- Ziua 1
Numește-ți în gând un lucru învățat pe care îl folosești
- Ziua 2
Verifică mailurile o dată pe zi, nu din oră în oră
- Ziua 3
După un refuz, fă un lucru care îți place
Vrei să vorbești despre asta?
“Ce ți-a plăcut cel mai mult din ce ai studiat?”
Gratuit și privat. Fără cont ca să începi. Conversația începe cu întrebarea asta.
Tot ce știe pachetul ăsta
Mai în profunzime #
Cum sună, de unde vine, cât costă și alte feluri de a o privi. Fiecare întrebare deschide o conversație.
Cum lovește
Ce s-a spus
Diploma pe perete, mailul pe ecran #
Patru ani de facultate. Note bune. O diplomă în ramă, pe care mama a arătat-o fiecărui oaspete. Iar acum, în inbox, al unsprezecelea mail care începe cu „Vă mulțumim pentru interes, din păcate…”. Gândul vine tăcut și încăpățânat: „Diploma mea ar trebui să fie de ajuns pentru un job.”
Poate fi un proaspăt absolvent, cineva cu masterat care se mută în altă țară sau un specialist ale cărui acte nu sunt recunoscute într-un loc nou. Hârtia spune da. Lumea tot spune: nu încă.
Când ți-a deschis ce-ai învățat o ușă, chiar mică, și cum a fost clipa aceea?Vorbește despre asta ›
Primele secunde
Mica cădere când se deschide mailul #
Unii o simt înainte de a citi mailul: primul cuvânt, „din păcate”, aterizează ca un pas ratat. Alții simt o oboseală plată, cu telefonul pus pe masă cu fața în jos, fără zgomot.
După multe asemenea mailuri, corpul începe să se încordeze înainte de a deschide orice. Inboxul devine un loc în care intri cu grijă, iar încordarea aceea își cere energia.
Când vine un mail de refuz, ce face corpul tău înainte să-l fi terminat de citit?Vorbește despre asta ›
De ce lovește
Studiul trebuia să deschidă ușa #
Speranța asta e construită pe ce li s-a spus multora. Învață bine, ia diploma și ușa se deschide. În promisiunea asta au intrat ani de efort, sacrificii în familie și timp luat de la alte lucruri.
Când diploma pare să nu fie de ajuns, poate părea că înțelegerea s-a rupt. Refuzurile pot începe să semene cu o judecată asupra întregului studiu, ceea ce e greu de purtat.
Ce ți-au dat studiile, în afară de hârtia în sine, și te bucură și acum?Vorbește despre asta ›
Vocea dinăuntru
Vocea care citește refuzul #
„Atâția ani de școală și tot asta?” „Cer experiență, dar de unde s-o iau?” „Toți ceilalți își găsesc job.” Vocea poate fi tare noaptea, când se verifică ultima oară inboxul.
Unii observă că vocea trece foarte repede de la job la sine, făcând din „nu postul ăsta, nu acum” o poveste despre tine.
Când vine un refuz și vocea începe, cât de repede ajunge de la job la tine?Vorbește despre asta ›
De unde vine
De unde poate veni
De unde vine promisiunea diplomei #
Unii o pot urmări până la părinți care n-au avut ocazia să învețe și spuneau „ia-ți diploma, că aia nu ți-o ia nimeni.” Alții, până la profesori care arătau spre olimpici și spre joburile lor bune.
În unele familii, diploma e vorbită ca ușa cea mai sigură spre o viață bună. E o speranță dată cu dragoste și sacrificiu. Piața muncii, însă, merge după regulile ei și se schimbă mai repede decât sfatul.
Cine ți-a spus că diploma ta îți va deschide uși, și ce speranțe avea pentru tine?Vorbește despre asta ›
Credința de dedesubt
Regula despre diplomă #
În spatele gândului stă adesea o regulă: „Dacă am studiile, ar trebui să primesc jobul” sau „Notele mele ar trebui să vorbească în locul meu.” E o regulă dreaptă. Dar angajarea merge rareori după o singură regulă.
Unii o leagă de școală, unde notele hotărau; alții de o poveste de familie în care o diplomă schimba totul. Oricum, regula poate fi privită fără a disprețui diploma.
Unde îți dă regula diplomei încredere, și unde face fiecare refuz să pară un verdict asupra tuturor acelor ani?Vorbește despre asta ›
Cât costă
Cât costă
Ce poate costa așteptarea ca diploma să lucreze #
Seri petrecute reîmprospătând inboxul. Adunări de familie de care te temi din cauza întrebării „Ce mai e nou cu jobul?”. O scădere lentă a mândriei pentru ce s-a studiat. Costurile astea se adună pe tăcute.
Unii încetează și să facă ce le place cât așteaptă, de parcă bucuria ar trebui să aștepte jobul. Asta poate face așteptarea mai lungă și mai grea decât trebuie.
Ce ai pus pe pauză până vine jobul, și cum ar fi să ai puțin din asta chiar acum?Vorbește despre asta ›
Dacă rămâne cum e
Încă un „din păcate” la birou #
Închipuie-ți o seară simplă, obișnuită, în care „diploma mea ar trebui să fie de ajuns” se aude tare. Laptopul, site-urile de joburi, diploma în ramă pe perete. E doar o schiță, de privit.
Poate citești încă un mail de refuz cu diploma pe perete, apoi încă o aplicație, apoi telefonul verificat în pat.
E o seară, nu o prognoză, și te poți îndepărta de ea.
Ce mai e în seara aceea?Vorbește despre asta ›
Ce observi, dacă observi ceva?Vorbește despre asta ›
Alt fel de a o privi
Alt fel de a o privi
Angajarea se hotărăște din multe lucruri deodată #
Angajarea ține de moment, de câți au aplicat, de cunoștințe sau de noroc. Multe refuzuri spun puțin despre candidat, afară de cazul în care a contat numele, accentul, locul de unde vii, etnia, religia, genul, vârsta sau o dizabilitate; asta e altceva și merită luat în serios.
Nu face refuzurile mai ușoare și nu face speranța ta greșită. Înseamnă doar că mailul poate vorbi despre piață, nu despre tine sau despre anii tăi de studiu.
Dacă un refuz a fost de fapt despre moment sau despre numere, nu despre tine, cum s-ar citi altfel?Vorbește despre asta ›
Ce e deja acolo
Ce ți-au dat deja studiile #
Dincolo de hârtie, pot fi deja lucruri aici: un fel de a gândi, o materie despre care citești încă cu plăcere, prietenii din anii aceia, simplul fapt că ai dus la capăt ceva greu.
Singure nu înlocuiesc jobul căutat. Dar sunt și ele acolo, și ușor de uitat când inboxul e cel mai zgomotos lucru din cameră.
Ce ți-au dat deja studiile, în felul în care gândești sau în cine cunoști, și nu poate lua niciun mail de refuz?Vorbește despre asta ›
Împăcarea
Ce ai învățat rămâne al tău, cu ofertă sau fără #
Împăcarea nu înseamnă să hotărăști că studiile nu contează. A vrea ca diploma să conteze e firesc. Înseamnă că un mail, sau unsprezece, nu mai hotărăște cât au valorat studiile tale.
Corectitudinea și respectul nu sunt niciodată „prea mult”, pentru tine și pentru fiecare candidat. Un refuz primit pentru numele tău, accent, locul de unde vii, gen, etnie, religie, vârstă sau dizabilitate nu e un refuz cu care să te împaci; merită luat în serios.
Dacă tot căutatul îți face zilele grele de multă vreme, asta contează mai mult decât orice aplicație, și cineva de încredere te poate asculta.
Închipuie-ți mâine, cu speranța ținută mai blând: ce lucru faci, care folosește ce știi, doar pentru tine?Vorbește despre asta ›
O propoziție mai adevărată
O propoziție pentru inbox #
Lângă „Diploma mea ar trebui să fie de ajuns pentru un job” unii țin o propoziție ca asta: „Ce-am învățat e real, iar piața e lentă; una n-o anulează pe cealaltă.” Nici una nu trebuie să învingă.
Într-o zi cu un nou refuz poate suna prea calmă. Unii găsesc că propriile cuvinte li se potrivesc mai bine.
Ce ai pune în cuvintele tale, o propoziție care păstrează mândria pentru studii și ușurează fiecare mail?Vorbește despre asta ›
Ce să lași în pace
Inboxul se poate închide pentru noapte #
Nu orice refuz trebuie citit de două ori în seara asta. Poate fi observat și pus la dosar, ca o scrisoare împăturită înapoi în plic.
Speranța ca diploma să conteze poate rămâne a ta. Un refuz primit din cauza identității tale aparține altei categorii, una care merită luată în serios.
A închide inboxul în seara asta nu înseamnă că refuzul a fost drept sau că s-a hotărât ceva. Doar că seara poate fi a altui lucru.
Dacă s-ar slăbi
Dacă diploma n-ar trebui să se dovedească în seara asta #
Ca imagine și nimic mai mult, închipuie-ți același mail cu speranța ceva mai blândă. Îl citești, apoi te uiți la ce altceva ai învățat: la facultate, acasă, la joburi mărunte, în viață.
Lucrurile mici contează aici: o seară mai liniștită, un caiet vechi deschis de plăcere, un telefon unui prieten de la facultate.
Asta e privată și nu trebuie spusă cu voce tare. Următoarele cărți se uită la împăcarea cu această speranță și la ce e deja aici.
Care e prima mică diferență?Vorbește despre asta ›
Pe care l-ai alege?Vorbește despre asta ›
Lucruri mici de încercat
Ceva de încercat
Lucruri mici de încercat pe cont propriu #
- Citește ceva din domeniul tău doar de plăcere
- Când vine un refuz, dă simțirii un nume dintr-un cuvânt
- Gândește-te la o îndemânare din studii pe care o folosești fără să bagi de seamă
- Alege o oră de seară după care inboxul rămâne închis
- Observă dacă înțepătura e despre job sau despre anii de studiu
Încearcă ce ți se pare ușor. Nimic de aici nu e obligatoriu.
Alege o întrebare
Vorbește despre asta #
Atinge una. Se deschide o conversație cu Dr. Thoughts chiar pe întrebarea aceea: gratuit, privat, fără cont ca să începi.