Dedesubt
Ce se petrece dedesubt #
Trei lucruri care stau des sub vorbele astea.
„Nu-i de mine” e mai blând decât „am încercat și a ieșit prost”, pentru că înseamnă că nu era nimic de încercat de la început, deci nimic nu s-a pierdut.
La unii a început cu o sortare din copilărie: fratele bun la cifre, vărul sportiv, copilul care e „mai de litere”.
Sub „nu-i de mine” stă adesea o regulă mai discretă: „Dacă nu-mi iese ușor, n-ar trebui să mă ocup de asta.”
Reacții
Ce fac oamenii des #
- Dau treaba altcuiva înainte să ceară cineva
- Fac ei prima glumă despre cât de prost le iese, ca să n-o facă altul
- Ocolesc domenii întregi, ca cifrele, bucătăria sau scena
- Se uită îndeaproape la alții, dar nu-și iau niciodată rândul
- Încearcă o dată, în ascuns, și se opresc la prima greșeală
Pachetul
Povestea în 6 cartonașe #
Șase cartonașe scurte, de la clipa aceea până la a lăsa să treacă.
Cursul de dans pe care l-ai refuzat
Sâmbătă dimineață, în Oradea. O prietenă te cheamă la un curs de dans pentru începători. Zâmbești și zici: „Lasă, nu-i de mine, așa ceva.” Mai târziu, în grupul de chat, vin pozele ei, roșie în obraji și râzând. Simți o mică înțepătură. O parte din tine voia să meargă, dar vechea propoziție a fost mai grabnică.
Unele lucruri nu sunt de tine
Dedesubt stă o regulă: „Nu-i de mine, așa ceva.” Sună a cunoaștere cinstită de sine. Mulți ar da din cap. Dar uită-te ce face: închide uși înainte să te uiți înăuntru. Sportul, matematica, vorbitul în public, gătitul, orice ar fi, iese devreme din joc, iar tu nu afli niciodată ce ți-ar plăcea sau la ce te-ai pricepe.
De ce etichetele par o protecție
O ținem pentru că etichetele pot părea o protecție. Mulți cresc cu o variantă a regulii, iar atunci avea sens. Poate cineva a zis odată că nu ai ritm, nu ai ureche muzicală sau nu te pricepi la cifre. Poate ai încercat odată și a ieșit prost. Regula nu e prostească. Vine din dorința de a evita rușinea, și merită blândețe, nu vină.
O lume care se face mai mică
De fiecare dată când propoziția închide o ușă, lumea ta se micșorează puțin. Din afară nu se vede, dar tu o simți. Îi vezi pe alții încercând lucruri noi. Simți o invidie tăcută pe care n-o pomenești. Rămâi în aceleași locuri sigure, cu aceleași lucruri sigure. Cu timpul, lista cu „nu-i de mine” devine mai lungă decât lista cu ce ai încercat.
Merită să ții eticheta asta?
Întreabă-te cinstit: a deschis regula asta vreodată o ușă pentru tine? Sau te-a ținut mai ales pe dinafară, uitându-te? Cele mai multe priceperi vin din exercițiu, nu din felul în care e făcut cineva, și mulți le descoperă târziu. O etichetă veche nu măsoară ce ai putea încerca. Merită să ții regula atât de strâns, pentru ce te costă?
Încerci și afli pe cont propriu
A lăsa jos nu înseamnă să te pricepi la toate. Înseamnă că poți afla pe cont propriu, în loc să hotărăști dinainte. Poți merge la un curs pentru începători, stângaci, și să râzi de asta. Nu se întâmplă dintr-odată și nici nu trebuie. De-aici se întoarce ceva liniște: lumea ta se deschide iar, iar tu afli ce îți place.
If someone keeps telling you what you can't do, mocks you for trying, threatens or frightens you, that is something else, and worth taking seriously.
Întoarcerea
Regula veche și una nouă de încercat #
Regula vecheNu-i de mine, așa ceva.
O regulă nouă de încercatPot încerca și afla pe cont propriu.
Trei zile mici
Încearcă 3 zile #
- Ziua 1
Încearcă săptămâna asta un lucru mic și nou, doar să vezi
- Ziua 2
Observă un lucru pe care îl credeai imposibil, dar îl poți face
- Ziua 3
Când vine vechea propoziție, întreabă: de unde știu?
Vrei să vorbești despre asta?
“Despre ce lucru îți spui cel mai des că nu-i de tine?”
Gratuit și privat. Fără cont ca să începi. Conversația începe cu întrebarea asta.
Tot ce știe pachetul ăsta
Mai în profunzime #
Cum sună, de unde vine, cât costă și alte feluri de a o privi. Fiecare întrebare deschide o conversație.
Cum lovește
Ce s-a spus
Câteva cuvinte care închid o ușă pe tăcute #
„Nu-i de mine, așa ceva.” Spusă despre temele la mate, despre o setare nouă a telefonului, despre discursul la nunta unui văr, despre hora de la nuntă sau despre cozonacul pe care ceilalți din familie îl fac fără să se uite în carte.
Nu se spune cu năduf. Se spune calm, aproape cu bun-simț, ca atunci când cineva își spune înălțimea, ca un fapt simplu despre cum a fost făcut, și apoi discuția trece la altceva.
Despre ce spui asta cel mai des?Vorbește despre asta ›
Când ai încercat ultima oară chiar lucrul acela și cât a ținut încercarea?Vorbește despre asta ›
Primele secunde
Un mic pas înapoi #
De multe ori începe în corp. Fața se încinge când ies cifrele. Mâinile se opresc când cineva întinde telecomanda, mingea sau microfonul. Un mic gest de retragere, ca să lași drumul liber.
Apoi vin cuvintele să explice gestul: „nu-i de mine”, „lasă, fă tu”. Pasul înapoi vine primul, iar motivul o clipă mai târziu, ca și cum ar fi fost acolo de la început.
Care sunt clipele în care faci pasul ăsta mic înapoi?Vorbește despre asta ›
Ce face corpul tău chiar înainte să iasă cuvintele?Vorbește despre asta ›
De ce lovește
Scutește de un sentiment greu #
A încerca ceva nou și a te descurca prost la început se simte rău într-un fel foarte obișnuit. Încetineala se vede. Ceilalți par să priceapă într-un minut. Eticheta oprește sentimentul pe loc.
Și sună sincer, nu a renunțare. „Nu-i de mine” e mai blând decât „am încercat și a ieșit prost”, pentru că înseamnă că nu era nimic de încercat de la început, deci nimic nu s-a pierdut.
Iar unele lucruri chiar sunt mai grele pentru unii oameni, din motive care nu sunt vina nimănui. A găsi altă cale de intrare tot contează.
Partea ciudată e că eticheta explică de ce ceva e greu, dar se și asigură că rămâne greu. Cum ar fi să spui „n-am învățat încă” și să te oprești acolo?
Vocea dinăuntru
Vocea care dă înapoi treaba #
„Lasă, că tot o stric.” „Unii pur și simplu se pricep.” „Nu-i de mine, n-a fost niciodată.” Vocea e iute și prietenoasă. Vorbește de îndată ce ceva pare puțin greu.
Adesea pare că te protejează. Te ferește de momentul caraghios la ședința de la birou, la masă, pe terenul de fotbal. Necazul e că te ferește și de partea în care lucrurile încep să aibă sens.
Când vocea zice „nu-i de mine”, ale cui sunt cuvintele?
Ai hotărât tu asta sau le-ai auzit atât de des că au ajuns să sune ca ideea ta?Vorbește despre asta ›
De unde vine
De unde poate veni
Adesea începe cu o sortare timpurie #
La unii a început cu o sortare din copilărie: fratele bun la cifre, vărul sportiv, copilul care e „mai de litere”. Spus poate cu drag, dar spus des.
Alteori a fost o singură clipă. Un test la mate înapoiat în fața clasei. Alesul ultimul la ora de sport. Un râs la prima încercare în bucătărie. Clipe mici pot lăsa o etichetă care ține mult mai mult decât ele.
Cine a hotărât primul la ce te pricepi și la ce nu?Vorbește despre asta ›
Unde erai și cât încercaseși deja atunci?Vorbește despre asta ›
Credința de dedesubt
Regula de dedesubt #
Sub „nu-i de mine” stă adesea o regulă mai discretă: „Dacă nu-mi iese ușor, n-ar trebui să mă ocup de asta.” Sună rezonabil. Dar e regula care ține un începător departe de a trece vreodată de început.
Odinioară avea sens. Un copil care greșește mereu în fața altora învață să nu se mai apropie de lucrurile acelea. Retragerea îl scutea să se simtă mic, iar și iar. Era un mod isteț de a rămâne în siguranță.
Mai e adevărat și azi?Vorbește despre asta ›
Ce lucruri din viața ta nu ți-au ieșit ușor la început și le-ai învățat totuși, poate fără să observi?Vorbește despre asta ›
Cât costă
Cât costă
Ce costă, pe tăcute, eticheta #
Poate însemna să ceri unui coleg să facă tabelul în fiecare lună, să nu citești bine scrisorile lungi, să lași mereu gătitul în seama altcuiva sau să stai pe margine când toți ceilalți joacă.
Costul se ratează ușor, pentru că nu se întâmplă nimic dramatic. E doar o listă de lucruri care nu se încearcă niciodată. Într-un an, lista poate deveni lungă. Un hobby întreg, o pricepere întreagă, un fel întreg de distracție, puse deoparte din prima zi.
De ce te-a ținut departe eticheta în ultimul an?Vorbește despre asta ›
Există pe lista aia un singur lucru pe care, pe tăcute, ai vrea totuși să-l poți face?Vorbește despre asta ›
Dacă rămâne cum e
Un marți obișnuit, peste câțiva ani #
Închipuie-ți un marți obișnuit, peste câțiva ani, într-o zi în care „Nu-i de mine, așa ceva” conduce totul. E doar o imagine de privit, nu o prezicere, și nu e nimic de reparat în ea.
Poate același coleg face încă tabelele. Poate altcineva gătește încă masa mare, iar tu dai mingea înapoi. Poate zâmbești încă și spui „nu-i de mine” în aceleași momente. Doar ziua, așa cum merge.
Nimic de aici nu cere încă un răspuns.
Uitându-te la marțea aceea, ce observi, dacă observi ceva?Vorbește despre asta ›
Ai vrea să fie ceva diferit?Vorbește despre asta ›
Alt fel de a o privi
Alt fel de a o privi
De departe, orice pricepere pare talent #
Din afară, cei buni la ceva par născuți așa. De aproape, există de obicei o lungă perioadă în care au fost slabi: cozonaci căzuți, adunări greșite, primele discursuri tremurate pe care nu le mai ține nimeni minte.
Mulți care par talentați pur și simplu au început mai devreme sau au fost încurajați în perioada proastă, nu luați în râs. Diferența pe care o vezi acum e adesea în ore, nu în persoană. Orele sunt invizibile, deci par talent.
Gândește-te la cineva priceput la lucrul tău „nu-i de mine”.
Cum crezi că a arătat prima încercare?Vorbește despre asta ›
Cine stătea alături când a greșit?Vorbește despre asta ›
S-o observi mai devreme
Ce găsesc oamenii când se uită iar #
Privind atent, mulți găsesc că eticheta e foarte veche. A fost pusă la zece sau doisprezece ani, după câteva încercări proaste, și n-a mai fost verificată de atunci. Adultul n-a mai încercat de fapt; doar copilul a încercat.
Unii observă și că au învățat lucruri grele de atunci, doar că sub alt nume. Un serviciu nou, un oraș nou, o limbă nouă, un telefon nou, un copil nou în familie. Fiecare a fost greu și fiecare a fost învățat.
Ce ai învățat ca adult și părea imposibil la început?Vorbește despre asta ›
Ce ți-ai spus cât încă te descurcai prost?Vorbește despre asta ›
Împăcarea cu ea
Nu tot ce există trebuie să fie al tău #
Împăcarea cu convingerea asta nu înseamnă să te pricepi la toate. Unele lucruri vor rămâne grele sau plictisitoare, și e în regulă. Să nu vrei să înveți ceva e o alegere reală și corectă.
Diferența e între „nu vreau” și „nu pot, deci nu încerc”. Una e o hotărâre. Cealaltă e o ușă închisă cu ani în urmă de cineva mai mic și mai tânăr. Doar a doua merită privită din nou.
Care dintre lucrurile tale „nu-i de mine” e de fapt un „nu vreau”?
Iar unele lucruri chiar sunt mai grele pentru unii oameni, din motive care nu sunt vina nimănui. A găsi altă cale de intrare tot contează.
Și care e o ușă pe care ai vrea s-o împingi, doar un pic?Vorbește despre asta ›
O propoziție mai adevărată
O propoziție mai adevărată, la îndemână #
În loc de „Nu-i de mine, așa ceva”, unii încearcă: „Încă n-am învățat asta și am voie să fiu încet.” Nu se ceartă cu cea veche. Doar spune povestea mai drept.
La început poate părea puțin neadevărată, ca un cuvânt nou care stă ciudat în gură. E normal. Unii găsesc că, spusă încet de câteva ori, noua propoziție începe să se potrivească. Alții, nu, și e bine și așa.
Care ar fi propria ta propoziție mai adevărată?Vorbește despre asta ›
Ceva sincer, nu vesel, care lasă ușa întredeschisă?Vorbește despre asta ›
Ce să lași în pace
În unele zile eticheta se întoarce #
Într-o zi obosită, când formularul e încurcat sau suma nu iese, vechea propoziție poate reveni direct: „vezi, nu-i de mine”. E un obicei vechi care vorbește, ca un cântec cunoscut care începe să ruleze în cap.
Poate ajuta doar să o observi și să-i dai nume: „iar eticheta”. Nu trebuie să te cerți cu ea și nici să o asculți. O poți lăsa acolo cât hotărăști ce faci mai departe.
Să lași eticheta jos pentru seara asta nu înseamnă că a fost în regulă sau că lucrul greu a devenit ușor. Doar că nu trebuie să te urmeze în tot restul zilei.
Ce ar cuprinde seara în locul ei?Vorbește despre asta ›
Dacă s-ar slăbi
Și dacă eticheta s-ar slăbi, puțin #
Închipuie-ți, doar ca imagine, eticheta cu o treaptă mai încet. Încă apare uneori, dar primește un vot, nu ultimul cuvânt.
Mulți se gândesc întâi la lucruri mici: să rămână încă două minute la o sumă grea, să amestece în oală în loc să dea polonicul, să citească o pagină întreagă din manual.
Nimic de aici nu trebuie arătat nimănui. Orice apare e al tău și merită observat. Dacă vrei să te uiți mai bine, o discuție e la o atingere distanță.
Ce se simte diferit mai întâi în ziua aceea?Vorbește despre asta ›
Care ar fi primul tău lucru mic?Vorbește despre asta ›
Lucruri mici de încercat
Ceva de încercat
Câteva lucruri mici pe care le găsesc utile #
- Când auzi „nu-i de mine”, adaugă în gând cuvântul „încă”
- Uită-te la un clip scurt despre lucrul respectiv, fără plan să încerci
- Observă o mică parte din el pe care o poți face deja
- Amintește-ți un lucru care odată nu-ți ieșea deloc și îl poți face acum
- Lasă prima încercare să fie stângace și numără încercarea ca tot scopul
Mici și toate opționale. Alege ce ți se pare cu putință.
Alege o întrebare
Vorbește despre asta #
Atinge una. Se deschide o conversație cu Dr. Thoughts chiar pe întrebarea aceea: gratuit, privat, fără cont ca să începi.