Dedesubt
Ce se petrece dedesubt #
Trei lucruri care stau des sub vorbele astea.
O comparație lasă și ceva nespus: ce se vrea cu ea, și ce se așteaptă.
La unii a crescut dintr-o școală sau o copilărie în care notele și locurile se citeau cu voce tare, iar comparația a devenit un zumzet de fond cunoscut, dus în fiecare încăpere de după.
Dedesubt poate sta o regulă: „Dacă le-ar păsa de mine, n-ar compara”, sau „O familie bună judecă fiecare om pe cont propriu”.
Reacții
Ce fac oamenii des #
- Zâmbești și spui ceva plăcut
- Adaugi o mică glumă pe seama ta
- Te străduiești mai mult data viitoare
- Taci și o repeți în gând mai târziu
- Compari și tu, în gând, înapoi
Pachetul
Povestea în 6 cartonașe #
Șase cartonașe scurte, de la clipa aceea până la a lăsa să treacă.
„Bună, dar cu mai multă smântână”
Prânz de duminică la socri, în Craiovița, la Craiova. Soacra gustă ciorba ta de perișoare și zice: „Bună, dar cumnata ta pune mai multă smântână, știi?” Mai târziu, despre cum ai pus masa: „La ea se face așa.” Dai din cap și zâmbești în continuare. Dar în taxiul spre casă simți că ai fost într-un concurs la care nu te-ai înscris.
Comparațiile ar trebui să înceteze
Dedesubt stă o regulă: „Socrii să nu mă mai compare cu alții.” Sună cât se poate de corect. Fiecare are felul lui. Dar uită-te ce face: leagă ideea că meriți locul tău de remarcile lor. Dacă simți că aparții depinde acum de vorbe care pot veni din obișnuință veche, spuse ușor și fără prea multă gândire.
De ce comparația pare o lipsă
O ținem pentru că a fi pus în comparație poate fi ca și cum n-ai ajunge niciodată la nivel. Poate ai crescut auzind comparații cu frații sau verii, și încă te înțeapă. Poate ai muncit mult să-ți faci loc în familia asta și vrei să te vadă ei pe tine. Oricum, dorința de a conta așa cum vii nu e sensibilitate exagerată. Vine din dorința de a aparține. Merită blândețe, nu vină.
Strălucirea luată din ce faci
Fiecare comparație ia un pic din strălucirea a ceea ce faci. Începi să gătești pentru aprobarea lor. Observi fiecare remarcă și o repeți noaptea. Compari și tu, fără să vrei. Încet, vizitele în familie încep să semene cu un examen pe care nu-l poți trece, și pierzi din plăcerea de a face lucrurile în felul tău.
Merită să ajungi la nivel?
Întreabă-te cinstit: nevoia ca ei să înceteze comparațiile ți-a ușurat vreodată următoarea vizită? Sau a adus mai ales încordare? Unele familii compară tot timpul, așa cum au vorbit mereu; de ce o fac știu doar ei. Oricum, comparațiile lor nu sunt măsura a ceea ce aduci tu. Să ții regula asta atât de strâns te costă mai mult decât îți dă.
Felul tău și comparația care trece
A o lăsa jos nu înseamnă că trebuie să-ți placă remarcile. Înseamnă că senzația că meriți locul nu mai depinde de vorbele lor. Poți găti ciorba în felul tău, te poți bucura de ea și poți lăsa comparația să treacă precum o mașină pe stradă. Aici se întoarce un pic de liniște: poți sta la masa lor ca tine, nu ca a doua versiune a cuiva.
Comparisons about what your family gave or about your looks, or being put down, threatened, watched or frightened, are something else, and worth taking seriously.
Întoarcerea
Regula veche și una nouă de încercat #
Regula vecheSocrii să nu mă mai compare cu alții.
O regulă nouă de încercatPot face lucrurile în felul meu și lăsa comparațiile să treacă.
Pentru data viitoare
Încearcă data viitoare #
- Pasul 1
Gătește un fel în felul tău și bucură-te de el pe deplin
- Pasul 2
Când vine o comparație, respiră lent o dată și las-o să treacă
- Pasul 3
Gândește-te la ceva ce faci bine în stilul tău
Vrei să vorbești despre asta?
“Când te-a apreciat cineva din familie în mod direct, și cum?”
Gratuit și privat. Fără cont ca să începi. Conversația începe cu întrebarea asta.
Tot ce știe pachetul ăsta
Mai în profunzime #
Cum sună, de unde vine, cât costă și alte feluri de a o privi. Fiecare întrebare deschide o conversație.
Cum lovește
Ce s-a spus
Un nume care tot revine #
„Socrii să nu mă mai compare cu alții.” Gândul vine după un anumit fel de frază: „Cumnata ta pune mai multă smântână în ciorbă” sau „Nora vecinei vine mereu cu ceva la timp”, spuse ușor, peste o masă de duminică.
De obicei nu e despre celălalt om. E dorința ca să se vadă felul tău, un fel de a face lucrurile un pic diferit, și nu un loc într-un clasament din capul altcuiva.
Al cui nume a fost ultimul care a apărut la masă, și ce făceai când l-ai auzit?Vorbește despre asta ›
Primele secunde
Clipa în care e pomenit un nume #
Unii simt o roșeață ușoară când vine numele și o privire de interes exersată, care nu se potrivește chiar cu ce e înăuntru. Furculița merge mai departe, iar discuția își vede de drum în jurul remarcii.
Alții simt urechile ascuțindu-se, ascultând după următoarea comparație, în timp ce trupul face ceva obișnuit, cum ar fi să treacă o farfurie. La suprafață e calm, iar atenția se duce în altă parte.
Ultima oară când altcineva a fost dat ca exemplu, ce a făcut trupul tău înainte să hotărăști cum răspunzi?Vorbește despre asta ›
De ce lovește
A vrea să ți se vadă felul e obișnuit #
Dorința asta se înțelege ușor. Oamenii se simt de obicei acasă unde sunt luați așa cum vin, iar a fi pus lângă altcineva poate semăna cu o ruletă ținută în aer în mijlocul mesei.
O comparație lasă și ceva nespus: ce se vrea cu ea, și ce se așteaptă. Fără asta, seamănă adesea cu un scor fără reguli, și e firesc să-ți dorești să înceteze numărătoarea.
Gândește-te la o dată când familia aceea ți-a văzut pur și simplu felul tău: ce se întâmpla, și cine a făcut-o ușoară?Vorbește despre asta ›
Vocea dinăuntru
Vocea care ține tabela de scor #
„Deci sunt pe locul doi.” „Ce a făcut ea ce n-am făcut eu?” „De ce nu pot fi pur și simplu eu?” Vocea vorbește de obicei după aceea, în bucătărie sau în pat, repetând fraza cuvânt cu cuvânt.
O voce ca asta se prinde de vechi etaloane: remarca unui profesor, carnetul unui frate, o rivală de demult. Unii observă că ține scorul chiar și când nimeni din încăpere nu o face.
Când vocea zice că ar trebui să înceteze comparațiile, ce ar vrea să fie întrebat în locul lor, la aceeași masă?Vorbește despre asta ›
De unde vine
De unde poate veni
De unde vine ruleta de măsurat #
La unii a crescut dintr-o școală sau o copilărie în care notele și locurile se citeau cu voce tare, iar comparația a devenit un zumzet de fond cunoscut, dus în fiecare încăpere de după.
La alții din contrariu: o casă unde nu se compara nimeni, așa că prima dată când se întâmplă într-o familie nouă, se vede puternic și rămâne.
Cine s-a bucurat de tine exact cum vii, ce a spus sau a făcut, și cum era să fii în preajma lui?Vorbește despre asta ›
Credința de dedesubt
Regula despre a fi măsurat #
Dedesubt poate sta o regulă: „Dacă le-ar păsa de mine, n-ar compara”, sau „O familie bună judecă fiecare om pe cont propriu”. Prima frază e cea auzită; regula de sub ea transformă fiecare remarcă într-o sentință.
O regulă ca asta rar e aleasă. Se formează din dorința de a ți se cunoaște felul, și are în ea un rost real. De aceea poate merita privită lângă ce ar putea însemna o remarcă în familia care a spus-o.
Unii leagă o regulă ca asta de o anumită masă; alții nu. Unde se potrivește „fără comparații”, și unde pomenirea altui om poate fi doar o pomenire?
Cât costă
Cât costă
Ce costă ținerea tabelei, într-un an #
Poate însemna efort în plus înainte de fiecare întâlnire, o rețetă exersată cu o seară înainte, o ținută aleasă cu grijă și o oboseală de după, din cauza expunerii.
În luni, speranța de a fi judecat pe felul tău poate deveni cercetare: observi cine e lăudat, cum și pentru ce. Unii observă că au început și ei să compare, și nu le place cum se simte.
Înainte de ultima adunare, cât din pregătire a fost despre a părea bun, și cât despre mâncare sau despre oameni?Vorbește despre asta ›
Dacă rămâne cum e
O adunare și lauda pentru alt gătit #
Imaginează-ți o adunare obișnuită, într-o zi în care „nu mă mai comparați” se aude tare. Tot ce se cere e să te uiți.
Poate auzi lăudat gătitul altcuiva la masa ta, un zâmbet constant și o a doua porție de care voiai să te bucuri.
Citește-o ca pe o fotografie a unei mese, nu ca pe o veste despre viitor; o poți lăsa jos oricând.
Ce e în ea: sosirea, felurile de mâncare, remarca, privirea discretă spre farfuria ta?Vorbește despre asta ›
Care parte a mesei se aude cel mai tare pentru tine?Vorbește despre asta ›
Ce iese în evidență, dacă iese ceva?Vorbește despre asta ›
Alt fel de a o privi
Alt fel de a o privi
O comparație poate însemna multe #
Nu orice pomenire a altui om e un clasament. Uneori e un fel de a întreține conversația, alteori un fel de a spune că ceva place. Din locul celui care primește, cele două pot suna la fel.
Asta nu face ca speranța ta să fie prea mare, nici remarca inofensivă. Înseamnă că aceleași cuvinte pot duce intenții diferite, care nu se pot ști din afară. Unii găsesc de folos să observe care remarci înțeapă și care trec.
Din tot ce înseamnă „să nu mă mai compare”, ce contează cel mai mult: tonul, cât de des sau că e numit celălalt?
Ce e deja acolo
Ce există deja #
Lângă dorința de a ți se vedea felul pot exista lucruri deja observate: o porție de două ori luată fără comentarii, un fel de mâncare cerut din nou, o rudă care își amintește cum îți place ceaiul.
Un semn ca ăsta nu anulează dorința și nu e ceva cu care să te mulțumești. Cele două pot sta la aceeași masă, iar semnul poate merita observat pentru el însuși.
Gândește-te la ultima oară când cineva din familie a apreciat direct ceva la tine: ce a fost, și cum a arătat-o?Vorbește despre asta ›
Împăcarea
O masă la care sunt și alte nume #
Să vrei să ți se vadă felul tău nu e prea mult, iar nu orice comparație e o jignire; golul dintre cum speri să te vadă ei și cum aterizează o remarcă poate înceta să hotărască adunarea. Să vrei să te primească așa cum vii e firesc. Respectul de bază și siguranța nu sunt „a aștepta prea mult”.
Ce se poate liniști e numărătoarea, iar un nume poate fi pomenit în timp ce masa merge mai departe. Comparațiile despre ce a dat familia ta, despre înfățișarea ta sau cele care revin mereu ca să te pună jos sunt altceva, și merită luate în serios.
Dacă remarcile vin odată cu lovirea sau amenințarea, urmărirea ori supravegherea, luarea telefonului, a actelor sau a pașaportului, ținerea ta în casă sau departe de familie, prieteni, serviciu ori școală, sau cu teama, e altceva, și merită luat în serios.
Tot așa cererile de bani, daruri sau bijuterii de la tine ori familia ta, banii ținuți departe de tine și presiunea în legătură cu copiii. În toate, a merge pe ideea lor și a fi atent poate fi alegerea sigură.
Imaginează-ți o masă unde dorința asta stă ușor: ce ai gusta, și cu cine ai vorbi?Vorbește despre asta ›
O propoziție mai adevărată
O frază pentru următoarea pomenire #
În loc să te cerți cu „Socrii să nu mă mai compare cu alții”, unii păstrează la îndemână o frază ca asta: „Mi-ar plăcea să mi se vadă felul meu, și un alt nume se poate rosti la masă.” Nu trebuie să câștige, doar să rămână aproape.
O frază nouă poate părea liniștită pe lângă o tabelă zgomotoasă. Unii descoperă că se întărește cu folosința; alții o reformulează până sună a lor. Oricare e în regulă.
Care ar fi o frază mai adevărată, în cuvintele tale, una care ține dorința de a ți se vedea felul și lasă loc pomenirii altora?Vorbește despre asta ›
Ce să lași în pace
Nu orice remarcă cere un răspuns #
Unele remarci pot fi auzite, notate o dată și lăsate unde au căzut, ca o lingură care se odihnește în castron. Tabela de scor nu trebuie citită cu voce tare.
Dacă remarcile vin vreodată cu lovire sau amenințare, luarea telefonului ori a actelor, ținerea ta departe de familie, prieteni, serviciu sau școală, cereri de bani, presiune legată de copii ori teamă, e altceva decât o comparație, și merită luat în serios; acolo, a merge pe ideea lor poate fi sigur.
Să lași o remarcă să se odihnească o seară nu înseamnă că a fost în regulă, nici că e rezolvat. Înseamnă doar că seara poate fi iar a ta.
Dacă s-ar slăbi
O farfurie doar a ta #
Imaginează-ți, doar ca imagine, așteptarea cu o treaptă mai încet. Dorința de a ți se vedea felul rămâne, dar o remarcă e o remarcă, nu un clasament.
Lucrurile mici pot fi de ajuns, cum ar fi să auzi lauda pentru alt fel de mâncare și să te bucuri de farfuria ta, sau să observi gustul a ceea ce ai făcut tu.
Nimic din toate astea nu trebuie spus cuiva. Ce iese la iveală rămâne al tău. În continuare, o privire la ce ar putea însemna să te împaci cu asta, și la ce există deja.
Care e primul lucru care se simte altfel, fie și puțin?Vorbește despre asta ›
Care ar fi primul tău lucru mic?Vorbește despre asta ›
Lucruri mici de încercat
Ceva de încercat
Câteva lucruri mici pe care le încearcă oamenii #
- Când vine un nume, observă prima senzație, înainte de orice răspuns
- Alege un fel de mâncare sau un obicei de-al tău care pur și simplu îți place
- Observă cine de la masă vorbește cu tine fără nicio comparație
- Gândește-te ce ai vrea lăudat, dacă ar fi alegerea ta
- Întreabă-te pe tăcute: ce remarcă mi-a rămas în minte, și de ce aceea?
Toate private, toate opționale. Alege-l pe cel care pare posibil.
Alege o întrebare
Vorbește despre asta #
Atinge una. Se deschide o conversație cu Dr. Thoughts chiar pe întrebarea aceea: gratuit, privat, fără cont ca să începi.