Dedesubt
Ce se petrece dedesubt #
Trei lucruri care stau des sub vorbele astea.
O dată pentru ce a stârnit simțirea și o dată pentru simțirea pusă deoparte.
Unii au auzit variante în copilărie: „nu mai plânge degeaba”, „te iei la inimă de orice”, „nu face scandal”.
Dedesubt se poate forma o convingere: „Sunt o mimoză,” sau „Dacă spun, se strică și mai rău.”
Reacții
Ce fac oamenii des #
- Renunți imediat și zici „da, poate că am exagerat”
- Explici din nou, cu mai multe amănunte, sperând că de data asta ajunge
- Taci restul serii și repeți în gând ce s-a zis
- Împărtășești mai puțin data viitoare, să fie mai puțin de dat la o parte
- Cauți mai târziu pe net să vezi dacă simțirea era rezonabilă
Pachetul
Povestea în 6 cartonașe #
Șase cartonașe scurte, de la clipa aceea până la a lăsa să treacă.
Ridicatul din umeri, la ședință
În sfârșit spui ce te frământă de o săptămână, la ședința de luni de la agenție, în București: o remarcă a unui coleg te-a înțepat. Cineva ridică din umeri: „Hai, nu căuta nod în papură. Te complici degeaba.” Și ședința trece la punctul următor. Dai din cap. Dar simțirea nu dispare; acum are deasupra un al doilea strat, care zice că poate e ridicol să o simți. Drumul până la birou e mai tăcut ca la venire.
Dat la o parte, simțire greșită
Cuvintele cad pe o regulă care poate era deja acolo: „Dacă cineva zice că mă complic, simțirile mele sunt greșite.” Sună smerit. Dar uită-te ce face: lasă pe alții să hotărască dacă simțirile tale sunt reale. Încrederea ta în tine depinde acum de dacă altcineva e de acord că ai dreptul să simți ce simți.
De ce am învățat să tăcem
O ținem pentru că ni s-a spus des să nu facem caz. Poate ai crescut auzind „te superi din orice” de fiecare dată când te supărai de ceva. Poate ai învățat că simțirile mici țineau pacea acasă. Oricum, regula nu e prostească. Vine din dorința de a fi ușor de avut alături. Merită blândețe, nu vină.
Încredere în tine, tot mai puțină
Fiecare simțire dată la o parte te face să ai un pic mai puțină încredere în tine. Nu mai spui ce te frământă. Te cerți cu tine dacă ai voie măcar să te superi. Simți singurătate chiar și printre prieteni. Încet-încet, propriile simțiri încep să pară probleme de ascuns, iar cei din jur știu tot mai puțin despre ce se petrece cu adevărat.
Merită să crezi verdictul lor?
Întreabă-te cinstit: să lași pe alții să hotărască dacă simțirile tale contează le-a micșorat vreodată? Sau mai ales le-a făcut mai grele și mai singuratice? Simțirile nu sunt corecte sau greșite, pur și simplu sunt, iar mutarea lor deoparte a fost decizia altcuiva. Un dat din umeri nu măsoară simțirile tale. Merită să ai încredere în verdictul lor?
Simțirile tale sunt reale
A da drumul nu înseamnă că a fost frumos să te dea cineva la o parte. Înseamnă că simțirile tale sunt reale, fie că cineva e de acord, fie că nu. Poți observa ce simți, le poți lua tu în serios și le poți spune cuiva care ascultă, când vrei. De aici revine puțină liniște: încetezi să te cerți cu tine, iar simțirile pot fi ce sunt.
If someone puts you down, threatens, hurts or frightens you for having feelings, that is something else, and worth taking seriously; staying quiet can be the safe choice.
Întoarcerea
Regula veche și una nouă de încercat #
Regula vecheDacă cineva zice că mă complic, simțirile mele sunt greșite.
O regulă nouă de încercatSimțirile mele sunt reale, fie că alții sunt de acord, fie că nu.
Trei zile mici
Încearcă 3 zile #
- Ziua 1
Numește o simțire pe care ai avut-o azi, doar pentru tine
- Ziua 2
Gândește-te la un om care de obicei ascultă bine
- Ziua 3
Când te cerți cu tine, zi: „e în regulă să simt asta”
Vrei să vorbești despre asta?
“Ce încercai să spui, când au venit vorbele alea?”
Gratuit și privat. Fără cont ca să începi. Conversația începe cu întrebarea asta.
Tot ce știe pachetul ăsta
Mai în profunzime #
Cum sună, de unde vine, cât costă și alte feluri de a o privi. Fiecare întrebare deschide o conversație.
Cum lovește
Ce s-a spus
O replică rapidă care închide subiectul #
Ședința de luni dimineața, la agenție, în București. Cafeaua de la automat încă fierbinte. Ai zis, în sfârșit, ce te frământa de o săptămână: tonul din mailul clientului ți s-a părut ciudat. Un coleg a fluturat din mână: „Hai, nu căuta nod în papură. Te complici degeaba.” Apoi ședința a trecut la punctul următor.
O poți auzi de la un părinte, de la un prieten, un coleg sau cineva apropiat, de obicei repede, uneori cu un mic râs: „Vezi probleme unde nu-s.” „Nu te mai lua așa tare la inimă.” Vorbele sunt puține, dar pot lăsa fără loc simțirea tocmai spusă.
Când ai pus ultima oară o simțire în cuvinte și ai văzut-o dată la o parte?Vorbește despre asta ›
Ce ai făcut cu ea după aceea, când încăperea mersese mai departe?Vorbește despre asta ›
Primele secunde
De ce înțeapă din prima secundă #
Unii simt un val de căldură, apoi dorința bruscă de a-și lua vorbele înapoi. Unii tac în mijlocul frazei; alții își aud vocea urcând, când încearcă să explice din nou, mai repede, cu mai multe amănunte.
A spune o simțire e un mic risc, iar unii simt repede dacă a fost primită. Să fii dat la o parte chiar atunci poate fi înregistrat în corp ca o ușă care se închide, mult înainte să înceapă gândul.
Răspunsul care ar fi explicat bine vine adesea mai târziu, în metrou sau la două noaptea.
Ce a făcut corpul tău în secunda aia și cât a durat până s-a liniștit?Vorbește despre asta ›
De ce lovește
Răspunde simțirii, nu lucrului #
Vorbele nu răspund la ce s-a întâmplat: mailul, planul, tonul. Vorbesc despre simțire, ca și cum simțirea ar fi problema, așa că lucrul în sine rămâne pe masă, neprivit.
Poate înțepa de două ori. O dată pentru ce a stârnit simțirea și o dată pentru simțirea pusă deoparte. Unii spun că a doua înțepătură rămâne mai mult, pentru că pare să spună ceva despre ei, nu doar despre seara aceea.
Unora le folosește să desfacă cele două înțepături.
Care rămâne mai mult cu tine: lucrul în sine sau faptul că a fost dat la o parte?Vorbește despre asta ›
Și despre ce era simțirea, înainte să fie dată la o parte?Vorbește despre asta ›
Vocea dinăuntru
Când a da la o parte începe să vină din interior #
Auzită destul de des, vorba se mută înăuntru. „Oare fac din asta mai mult decât e?” „Merită spus?” „Poate mai bine las baltă.” Simțirea e pusă la îndoială înainte să apuce altcineva.
Unii observă că acum își taie vorbele înainte să le spună, făcând dintr-o rană adevărată un „nu-i nimic, o chestie mică” ca să sune rezonabil. Celălalt nu e nici măcar acolo, dar darea la o parte tot se întâmplă.
A cui voce e când se întreabă dacă merită spus?Vorbește despre asta ›
Sună ca propria ta judecată atentă sau ca o vorbă primită demult?Vorbește despre asta ›
De unde vine
De unde poate veni
Pentru unii, e o replică cunoscută #
Unii au auzit variante în copilărie: „nu mai plânge degeaba”, „te iei la inimă de orice”, „nu face scandal”. În unele familii, simțirile mari erau potolite repede, iar motivele diferă foarte mult.
Unii leagă o regulă despre simțiri de primii ani, alții nu. Oricum ar fi, poate fi privită. O regulă ca „ține simțirile mici” poate merge și la treizeci de ani, mult după ce s-a schimbat casa.
Ce simțiri erau primite la voi acasă și care erau făcute să tacă?Vorbește despre asta ›
De la cine ai învățat să verifici înainte ca o simțire să conteze?Vorbește despre asta ›
Credința de dedesubt
O regulă tăcută care poate prinde rădăcini #
Dedesubt se poate forma o convingere: „Sunt o mimoză,” sau „Dacă spun, se strică și mai rău.” Pentru unii e și mai discretă: „Partea mea rareori contează,” sau „Probabil e vina mea că m-a deranjat.”
Convingerile ca astea nu par convingeri. Par simple fapte despre caracter, genul de lucru pe care oamenii îl spun despre ei înșiși dând din umeri. Tocmai de-aia merită o a doua privire.
Unii leagă o regulă ca asta de primii ani, alții nu. Oricum ar fi, poate fi privită, alături de oamenii din jurul tău de acum.
Unde se mai potrivește, și unde nu?Vorbește despre asta ›
Cât costă
Cât costă
Ce poate costa să le ții mici #
Poate însemna să zici „e bine” când nu e, să lași mici dureri să se adune nespuse sau să-ți ceri scuze că ai pomenit ceva. Unii încep să se îndoiască de propria citire a situațiilor, chiar și a celor care păreau clare atunci.
În luni de zile, apropierea poate deveni puțin mai singuratică, pentru că părțile cele mai adevărate rămân nespuse. Ceilalți primesc o variantă mai ordonată, mai liniștită, iar unii se simt necunoscuți chiar la o masă plină de fețe cunoscute.
Nu din slăbiciune. A ține o simțire împăturită cere efort, chiar dacă nu vede nimeni.
Ce te-a costat anul ăsta: o discuție care n-a avut loc, o durere rămasă nespusă?Vorbește despre asta ›
Dacă rămâne cum e
Încă cinci ani de ținut totul mic #
Imaginează-ți o marți obișnuită, într-o zi în care „sunt o mimoză” se aude tare. E doar o imagine de privit, nimic de reparat.
Poate un comentariu la micul dejun împăturit și pus deoparte, un mesaj rescris să sune mai ușor, un „fără griji” tastat ca răspuns, un gând despre zi păstrat pentru drumul spre casă.
Nimic de aici nu cere încă un răspuns și nimic nu trebuie să se schimbe din cauza asta.
Ce e în ea: discuții, mesaje, simțiri tăiate, lucruri nespuse?Vorbește despre asta ›
Ce umple ziua și ce rămâne pe dinafară?Vorbește despre asta ›
Uitându-te la ziua aia, ce observi, dacă observi ceva?Vorbește despre asta ›
Alt fel de a o privi
Alt fel de a o privi
O simțire nu e o greșeală #
O simțire nu e o socoteală care poate ieși greșit. Unii găsesc că vine cu ceva ce a contat pentru ei: un ton care a părut rece, un plan schimbat fără avertisment, o glumă care a atins ceva fraged de demult.
Dacă a fost „prea mult” e o întrebare diferită de dacă a fost real. O simțire poate fi și reală, și vrednică de o a doua privire, iar niciuna din astea nu-l face pe cel care a simțit-o problema din încăpere.
Dacă un prieten ți-ar spune aceeași simțire cu voce tare, ai auzi o complicare sau pe cineva care a observat ceva?Vorbește despre asta ›
Ce ai vrea să-i răspunzi?Vorbește despre asta ›
S-o observi mai devreme
Ce observă oamenii când se uită din nou #
Când se întorc încet la clipa aceea, unii găsesc că simțirea era despre ceva anume: remarca de la masă sau planul lăsat baltă în ultima clipă.
Alții observă că tratau o singură propoziție de la un singur om drept cuvântul final despre simțirile lor. Privită din nou, a fost un răspuns, într-o seară, iar simțirea fusese acolo înainte și era acolo și după.
Dacă încetinești, despre ce era a ta?Vorbește despre asta ›
Pe care dintre simțiri le-ai tăiat de curând înainte să le spui?Vorbește despre asta ›
Și ce ar fi zis varianta netăiată, într-o propoziție simplă?Vorbește despre asta ›
Împăcarea cu ea
Nu trebuie să-i convingi #
A face pace nu înseamnă să dai dreptate că simțirea era o prostie sau să aștepți ca celălalt să o înțeleagă în sfârșit. Înseamnă ca simțirea să fie luată în serios, mai întâi de toate, de cel care a avut-o.
Unora le e mai ușor când nu mai așteaptă aprobarea altcuiva ca o simțire să conteze. Poate fi reală, observată și respectată chiar dacă rămâne privată. Unele încăperi chiar nu vor asculta, și nu trebuie să le pui la încercare.
Cum ar fi să-ți tratezi simțirea cum ai trata-o pe a unui prieten: ascultată întâi, cântărită apoi, și nu certată până dispare?Vorbește despre asta ›
O propoziție mai adevărată
O propoziție mai adevărată, aproape de tine #
Dacă „sunt o mimoză” se învârte de ani, nu e nevoie să te lupți frontal cu ea. Unii țin pregătită în schimb o propoziție ca „Am observat ceva, și am voie să mă atingă.”
Poate părea necunoscută la început, chiar puțin îndrăzneață. Unii observă că, spusă încet și des, ocupă puțin din locul celei vechi, mai ales în minutele de după ce o simțire a fost dată la o parte.
Cum ar suna o propoziție mai adevărată în cuvintele tale, una care nu pretinde că simțirea a fost uriașă, doar că a fost reală?Vorbește despre asta ›
Ce să lași în pace
Unele lucruri pot fi pur și simplu simțite #
Nu orice simțire dată la o parte cere o a doua încercare de explicare sau un verdict despre cine a avut dreptate. Unele pot fi observate, simțite pe deplin o clipă și apoi lăsate jos, fără s-o micșorezi întâi.
Asta nu înseamnă să dai dreptate celui care a dat-o la o parte. E alegerea locului unde se duce energia ta, iar unii spun că le rămâne mai mult loc pentru discuțiile care se simt deschise și ușoare.
Să lași o simțire jos pe seara asta nu înseamnă că a fost în regulă sau că s-a rezolvat. Înseamnă doar că nu trebuie să te urmeze în tot restul serii, și că o poți lua iar oricând alegi.
Dacă s-ar slăbi
Și dacă regula s-ar mai domoli puțin #
Imaginează-ți, doar ca imagine, regula dată un pic mai încet. O simțire tot e cântărită, dar nu e pusă la judecată întâi.
Lucrurile mici pot fi de ajuns: să numești o simțire în gând fără o scuză atașată, să-i spui unui prieten o dată în loc de trei, o seară fără să tot repeți un răspuns.
Nimic de aici nu trebuie spus cuiva. Ce apare e al tău și merită observat. Dacă vrei să te uiți la el cum trebuie, o discuție e la o atingere distanță.
Care e primul lucru care se simte altfel?Vorbește despre asta ›
Care ar fi al tău?Vorbește despre asta ›
Lucruri mici de încercat
Ceva de încercat
Câteva lucruri mici pe care le încearcă oamenii #
- Când vine simțirea, numește-o simplu în gând: „asta m-a atins”
- Întreabă-te încet despre ce e simțirea, într-un rând scurt
- Când vocea zice „te complici”, întreab-o înapoi: sau doar gândesc?
- Observă azi o simțire și las-o să conteze, fără să o tai întâi
- Observă azi un lucru mic pe care l-ai vrut, oricât de mic
Mici, private și toate opționale. Încearcă ce ți se pare ușor.
Alege o întrebare
Vorbește despre asta #
Atinge una. Se deschide o conversație cu Dr. Thoughts chiar pe întrebarea aceea: gratuit, privat, fără cont ca să începi.