Dedesubt
Ce se petrece dedesubt #
Trei lucruri care stau des sub vorbele astea.
Unele dezamăgiri înțeapă fiindcă semănau cu o promisiune, deși nimeni n-a rostit-o.
La unii vine din casa în care au crescut: o mamă care îi ținea mereu partea propriei mame, sau frați care se strângeau lângă ea îndată ce un unchi ridica glasul.
Dedesubt poate sta o regulă: „Dacă copiii sunt apropiați de mine, mă vor susține,” sau „Dacă tace în timp ce mi se aduc critici, înseamnă că ține cu celălalt.”
Reacții
Ce fac oamenii des #
- Repeți cearta mai târziu, iar tăcerea copilului e cea mai grea parte
- Aduci din nou vorba cu copilul, sperând la alt răspuns
- Ții în gând un catastif: cine a ținut partea cui, în ani
- Te prefaci că n-a fost nimic, iar ea rămâne sub vizita următoare
- Eviți adunările din familie, ca să nu mai fie nevoie de părți
Pachetul
Povestea în 6 cartonașe #
Șase cartonașe scurte, de la clipa aceea până la a lăsa să treacă.
„Și unchiul are dreptate”
Cearta cu fratele tău, la masa de duminică. În tramvai spre casă, fiica ta mare zice: „Drept să-ți spun, mamă, și unchiul are dreptate pe jumătate.” Taci. Sperai să-ți spună că ai avut dreptate. Restul drumului pare foarte lung. Acasă reiei cearta și vorbele ei și simți o singurătate ciudată în propria familie.
Copiii să-ți țină partea
Dedesubt stă o regulă: „Copiii ar trebui să-mi țină partea într-o ceartă din familie.” Sună firesc. Familia trebuie să stea unită, mai ales la ceartă. Dar uită-te ce face: îți face copiii judecători. Cât sprijin simți acum depinde de oameni mari care poate iubesc pe toți și văd lucrurile de unde stau.
De ce sprijinul lor pare iubire
O ținem pentru că sprijinul copiilor pare iubire. Poate ai stat de partea părinților tăi în fiecare ceartă din neam. Poate, când te cerți, vrei pe cineva drag chiar lângă tine. Oricum, să-i vrei de partea ta nu e egoism. Vine din dorința de a nu rămâne fără sprijin. Merită blândețe, nu vină.
Înțepătura mai lungă decât cearta
Fiecare „are și el dreptate” doare mai mult decât cearta. Începi să-ți încerci copiii cu povești despre ceartă. Te doare când rămân neutri. În gând te întrebi dacă nu țin mai mult la ceilalți. Încet, certurile trag după ele tot mai mulți, iar apropierea de copii se încurcă în dispute care nu au fost niciodată ale lor.
Merită nevoia de partea lor?
Întreabă-te sincer: te-a ajutat vreodată nevoia lor de a-ți fi de partea să faci o ceartă mai ușoară? Sau a făcut-o mai mare? Copiii mari își iubesc adesea toată familia și nu vor să aleagă. Oricum, dreptatea lor nu e măsura iubirii pentru tine. Ținută atât de strâns, regula asta te costă mai mult decât îți dă.
Ei pot iubi pe toată lumea
A lăsa jos nu înseamnă să nu mai vrei sprijin. Înseamnă că simțul de a fi iubit nu mai depinde de partea pe care o aleg ei. Îi poți lăsa în afara certei și te poți bucura de ei așa cum sunt. De aici revine puțină liniște: copiii tăi pot fi copiii tăi, nu juriul tău, și te poți odihni în asta.
Basic respect and safety are never too much to expect; if anyone in the family is threatened, hurt or frightened, that is something else, and worth taking seriously.
Întoarcerea
Regula veche și una nouă de încercat #
Regula vecheCopiii ar trebui să-mi țină partea într-o ceartă din familie.
O regulă nouă de încercatCopiii mei pot iubi pe toți. Nu e împotriva mea.
Pentru data viitoare
Încearcă data viitoare #
- Pasul 1
Ține o ceartă din familie departe de copii
- Pasul 2
Gândește-te la o clipă bună cu copiii tăi
- Pasul 3
Când reiei cearta în minte, gândește-te la ceva plăcut
Vrei să vorbești despre asta?
“Ce ceartă din familie se mai reia, și unde stătea fiecare dintre copii când s-a întâmplat?”
Gratuit și privat. Fără cont ca să începi. Conversația începe cu întrebarea asta.
Tot ce știe pachetul ăsta
Mai în profunzime #
Cum sună, de unde vine, cât costă și alte feluri de a o privi. Fiecare întrebare deschide o conversație.
Cum lovește
Ce s-a spus
Speranța care apare după ceartă #
„Copiii ar trebui să-mi țină partea într-o ceartă din familie.” Vine de obicei după: în tramvaiul spre casă de la masa de Paște din Mănăștur, sau când oaspeții au plecat și paharele bune rămân pe masă, iar o vorbă a stricat prânzul.
Sună ca cea mai simplă loialitate: cei pe care i-ai crescut, în picioare lângă tine la nevoie. De aceea tăcerea lor la masă poate răsuna mai tare decât ce a spus ruda.
Când ți-a trecut ultima oară prin cap gândul ăsta despre copiii tăi, și cu ce rudă fusese cearta?Vorbește despre asta ›
Primele secunde
Privirea peste masă #
Unii părinți o simt ca pe o căldură care se scufundă: o vorbă tăioasă de la o rudă, o privire spre fiul sau fiica deja mari, și ochii lor în farfurie. În sufragerie plină de neamuri, parcă doi la unu.
Alții o simt mai târziu, pe scări sau în mașină, când copilul spune „are și el dreptate pe-o parte” sau „hai, lasă”. Înțepătura poate veni înainte să te fi gândit cum arăta momentul de pe scaunul copilului.
Ultima oară când ai căutat privirea unuia dintre copii în mijlocul unei certe, ce ai simțit în prima secundă, înainte de orice vorbă?Vorbește despre asta ›
De ce lovește
Loialitatea pare miezul unei familii #
Așteptarea pare rezonabilă pentru că loialitatea poate părea miezul unei familii. După ani de ținut partea copilului la școală, în fața profesorilor, în fața neamurilor, e firesc să speri că și ei vor sta lângă tine.
Unele dezamăgiri înțeapă fiindcă semănau cu o promisiune, deși nimeni n-a rostit-o. Tăcerea unui copil într-o încăpere încinsă poate părea promisiunea ruptă, deși copilul n-a văzut-o niciodată așa.
Dacă sprijinul copiilor în cearta aceea ar fi fost un lucru mărunt, o vorbă, o privire sau o mână pe umăr, care ar fi fost?Vorbește despre asta ›
Vocea dinăuntru
Vocea care reia prânzul #
„După atâta muncă, nici o vorbă pentru mine.” „Ei văd mereu și partea cealaltă.” „Parcă erau trei la unu.” Vocea vorbește de obicei în drum spre casă sau noaptea, când aceleași câteva minute de la masă se rostogolesc iar și iar.
Cuvintele „mereu” și „niciodată” vin când rana e proaspătă și aduc cu ele certuri mai vechi, așa că un singur prânz se așază peste ani de altele. Unii părinți observă că tăcerea copilului devine partea pe care o reiau cel mai des.
Când vocea reia cearta aceea, la ce clipă se oprește, și ce speri să fi spus copilul exact atunci?Vorbește despre asta ›
De unde vine
De unde poate veni
De unde vine imaginea loialității #
La unii vine din casa în care au crescut: o mamă care îi ținea mereu partea propriei mame, sau frați care se strângeau lângă ea îndată ce un unchi ridica glasul. În unele familii se ținea minte ani buni cine s-a așezat lângă cine într-o ceartă.
La alții vine tocmai invers: au stat fără nimeni de partea lor în certuri vechi din neam și au sperat ca ai lor să facă altfel. Unii duc o asemenea imagine până în copilărie, alții nu. Oricum, se poate privi.
Care ceartă din copilăria ta ți-a arătat prima oară cum arată loialitatea la masă, și unde stăteai?Vorbește despre asta ›
Credința de dedesubt
Regula care citește fiecare tăcere #
Dedesubt poate sta o regulă: „Dacă copiii sunt apropiați de mine, mă vor susține,” sau „Dacă tace în timp ce mi se aduc critici, înseamnă că ține cu celălalt.” Prima propoziție e cea care se aude; regula de dedesubt hotărăște cum e citită fiecare tăcere de la masă.
În familie, rareori arată a regulă. Arată a forma de bază a unei familii, și în unele momente e destul de aproape de ce e drept. De aceea merită privită, alături de copiii tăi mari și de certurile lângă care ajung ei.
Unii duc o asemenea regulă până în anii mici, alții nu. Oricum, se poate privi.
Unde se mai potrivește azi, în viața de familie, regula cu copiii de partea ta, și unde nu?Vorbește despre asta ›
Cât costă
Cât costă
Ce poate duce un prânz tăcut #
Poate însemna o vizită de care te temi săptămâni la rând, o masă în familie petrecută urmărind fețe în loc să mănânci, o convorbire cu un copil mare în care vechea ceartă stă nerostită sub fiecare propoziție. Nimic zgomotos, totul purtat.
Se poate mișca ceva și între tine și copil. Când a sta de partea ta înseamnă a fi aproape de tine, fiecare vorbă neutră a copilului poate suna ca o alegere împotriva ta, iar legătura cu copilul ajunge să poarte o ceartă care a început cu altcineva.
În ultimul an, ce clipă obișnuită cu unul dintre copii a fost cel mai mult colorată de cearta aceea din familie, și ce altceva ar fi putut încăpea în clipa aceea?Vorbește despre asta ›
Dacă rămâne cum e
Încă cinci ani de reluat prânzul #
Ia o zi de marți obișnuită, una în care „copiii ar trebui să-mi țină partea” se aude tare. E doar o imagine de privit, nimic de reparat.
Poate prânzul în care nimeni nu ți-a luat apărarea e reluat în timp ce fierbe ceainicul, un telefon cu un copil mare, scurt și atent, un grup de familie citit pentru cine a scris ce, o vizită stabilită și apoi tăcut amânată.
Nimic de aici nu cere răspuns, iar imaginea poate fi pusă jos oricând.
Ce e în ea: telefoanele, mesajele, cearta veche, lucrurile nespuse?Vorbește despre asta ›
Ce umple ziua aceea și ce așteaptă?Vorbește despre asta ›
Privind acel marți, ce observi, dacă observi ceva?Vorbește despre asta ›
Alt fel de a o privi
Alt fel de a o privi
Sprijin, în ce formă? #
A fi de partea cuiva poate avea mai multe forme. Un copil care tace la masă și sună a doua zi dimineață, unul care păstrează pacea cu toți, unul care zice „vă iubesc pe toți”: de peste încăpere, fiecare poate părea o parte luată sau refuzată.
Fiecare om de la masă poate avea altă imagine despre ce cere loialitatea, iar copiii mari se pot trezi între oameni la care țin. Asta nu face speranța ta greșită sau corectă. O face una dintre imaginile din încăpere.
Ce altceva poate fi ținut de o față tăcută la masă, în afară de o alegere a părții?Vorbește despre asta ›
Ce e deja acolo
Ce duc copiii cu ei de la masă #
Din când în când poate fi cald să observi ce vine deja de la copiii tăi, oricât de mărunt sau neregulat: un ceai adus fără să ceri, după plecarea oaspeților, un mesaj a doua zi, un râs despre cu totul altceva.
Nu e o datorie și nu șterge rana: o speranță dreaptă și o observare caldă pot sta una lângă alta. Micile lucruri nepuse la socoteală, din zile obișnuite, departe de orice ceartă, sunt poate cele mai de văzut.
Unele zile nu-ți vine nimic în minte, și e în regulă.
Ce aduc deja copiii tăi într-o săptămână obișnuită, fără nicio ceartă, și ai vrea să observi ceva mai mult?Vorbește despre asta ›
Împăcarea
Împăcarea, și ce rămâne drept #
Împăcarea cu această așteptare nu înseamnă să hotărăști că a cerut prea mult, nici că a avut dreptate. Înseamnă că distanța dintre sprijinul sperat și ce s-a petrecut la masă nu mai conduce fiecare vizită și fiecare convorbire cu copiii.
Ce e drept în ea poate rămâne: să-ți simți copiii aproape, să ți se audă vocea în familia ta. Ce se poate slăbi e strânsoarea, ca un prânz tăcut să rămână un prânz, nu o sentință despre ce înseamni pentru ei.
Respectul și siguranța elementare nu înseamnă „prea mult”, în nicio ceartă, pentru tine și pentru toți de la masă, copiii tăi la fel. În familie, unele lucruri se țin deoparte din motive bune, între care siguranța, și e permis.
Închipuie-ți o masă de familie împăcată cu această speranță: unde ai sta și de ce ai fi bucuria ta?Vorbește despre asta ›
O propoziție mai adevărată
O propoziție mai adevărată pentru drumul spre casă #
În loc să te cerți cu „Copiii ar trebui să-mi țină partea într-o ceartă din familie”, unii țin pregătită o propoziție ca: „Mi-am dorit să stea lângă mine în seara aia și vreau în continuare să fiu aproape de fiecare.” Nu trebuie să învingă, doar să stea lângă cea veche.
În seara unei certe poate părea slabă. Unii găsesc că o propoziție a lor face, în timp, puțin loc lângă cea veche; alții găsesc că nu, și oricare e în regulă.
Care ar fi, în cuvintele tale, o propoziție mai adevărată, sinceră cu rana și totuși apropiată de fiecare copil?Vorbește despre asta ›
Ce să lași în pace
Unele certuri pot reveni în vitrină #
Nu orice ceartă din familie trebuie rezolvată sau reluată înainte de vizita următoare. Unele pot fi observate, simțite o vreme și lăsate jos, ca paharele bune puse la loc în vitrina din Cluj după plecarea oaspeților.
În familie, unele lucruri se țin deoparte din motive bune, între care siguranța, și e permis. O rană păstrată pentru tine rămâne o rană adevărată și merită cunoscută.
Faptul că o lași jos pe seara asta nu înseamnă că a fost în regulă sau că s-a rezolvat. Doar că cearta nu trebuie să stea între tine și copii la fiecare sunet de telefon.
Dacă s-ar slăbi
Și dacă nevoia de sprijin s-ar slăbi, puțin #
Închipuie-ți, ca imagine, așteptarea cu o treaptă mai încet. Speranța de a simți sprijin e tot acolo, dar un prânz tăcut e un prânz tăcut.
Lucrurile mici pot ajunge: să-ți aduci aminte prânzul cu singura clipă în care cineva s-a uitat spre tine, un telefon cu un copil mare doar despre săptămâna copilului, o vizită savurată pentru mâncare și fețe.
Nimic din asta nu trebuie spus nimănui. Orice iese la iveală e al tău și merită observat. Mai departe: ce poate însemna împăcarea cu această speranță și ce e deja acolo.
Ce se simte diferit mai întâi, oricât de puțin?Vorbește despre asta ›
Care ar fi primul tău lucru mărunt?Vorbește despre asta ›
Lucruri mici de încercat
Ceva de încercat
Câteva lucruri mici de încercat #
- Dă cearta veche un nume scurt al tău și observă când intră
- Când cearta se reia, observă la ce clipă tot revine
- Observă un lucru mic pe care ți l-ai dorit azi pentru tine
- Întreabă-te încet: de ce aveam nevoie atunci, sub partea luată?
- Privește masa din scaunul copilului, doar o clipă
Mici, private și opționale. Încearcă ce ți se pare cu putință.
Alege o întrebare
Vorbește despre asta #
Atinge una. Se deschide o conversație cu Dr. Thoughts chiar pe întrebarea aceea: gratuit, privat, fără cont ca să începi.
- Ce ceartă din familie se mai reia, și unde stătea fiecare dintre copii când s-a întâmplat?
- Ce aveai cea mai mare nevoie să auzi de la copil în clipa aceea, cuvânt cu cuvânt?
- Cine stătea lângă tine în certurile din familie când erai mic, și cum ți se părea?
- Dacă nevoia ca ai tăi să-ți ție partea s-ar slăbi puțin, ce ai observa mai întâi?
- Ce clipă mică cu unul dintre copii, departe de orice ceartă, ai vrea s-o savurezi mai mult?