Dedesubt
Ce se petrece dedesubt #
Trei lucruri care stau des sub vorbele astea.
Fiindcă cele două se confundă, unii ajung să încerce să nu simtă nimic.
La unii pare să înceapă devreme: „Să nu îndrăznești să ridici vocea”, copilul trimis în camera lui când plângea de supărare, sau o copilărie printre certuri zgomotoase, după care și-a spus „eu niciodată nu voi fi așa”.
Dedesubt stă adesea o regulă de felul: „Dacă mă înfurii, sunt un om rău” sau „Furia strică tot.”
Reacții
Ce fac oamenii des #
- Zâmbesc și zic „e în regulă”, cu fălcile încleștate
- Reiau momentul ore în șir, câștigând cearta în minte
- Se răstesc mai târziu la cineva apropiat, apoi se simt îngrozitor
- Se închid în tăcere și răceală în loc să spună ceva
- O întorc spre ei înșiși și se învinovățesc că s-au enervat
Pachetul
Povestea în 6 cartonașe #
Șase cartonașe scurte, de la clipa aceea până la a lăsa să treacă.
Ideea ta, prezentată de altul
Marți seara, într-un birou din Iași, lângă Palas. Un coleg prezintă ideea ta în fața managerului ca fiind a lui. Obrajii îți ard și degetele strâng pixul. Dar zâmbești, nu zici nimic și înghiți totul. Pe drum spre casă, furia stă în piept ca o piatră, te răstești la un taximetrist încet, apoi îți pare rău.
Nu am voie să mă înfurii
Dedesubt stă o regulă: „Nu ar trebui să mă înfurii.” Sună calm și înțelept, iar mulți ar da din cap. Dar uită-te ce face: face dintr-un sentiment obișnuit un motiv de rușine. Furia nu dispare când e împinsă la loc. Așteaptă, și iese mai târziu pe alături: într-o vorbă tăioasă, într-o mutră, într-o noapte nedormită.
De ce părea furia periculoasă
O ținem pentru că, la un moment dat, furia părea periculoasă sau nepoftită. Mulți cresc cu o variantă a acestei reguli, și atunci avea adesea sens. Poate furia cuiva din casă era înfricoșătoare și ți-ai promis să nu fii așa. Poate ți s-a spus că oamenii buni nu se supără. A vrea să rămâi calm nu e greșit. Vine din dorința de a fi blând și în siguranță. Merită blândețe, nu vină.
Grămada de furie înghițită
Fiecare furie înghițită adaugă la grămadă. Din afară nu se vede nimic, dar se simte. Zâmbești când te doare. Spui „las' că trece” când nu trece. Sentimentul se scurge asupra celor nepotriviți, la momente nepotrivite. Apoi vine vinovăția și încercarea de a împinge furia și mai tare. Ciclul continuă și lasă oboseală și încordare.
Merită să o înghiți?
Întreabă-te cinstit: a dispărut vreodată furia pentru că ai împins-o la loc? Sau a ieșit mai ales pe alături, mai târziu? Furia e un semnal obișnuit că ceva contează, iar a o simți e altceva decât a acționa din ea. A te înfuria nu e măsura bunătății tale. Merită să ții regula asta atât de strâns, cu prețul ei?
Să observi furia și s-o lași
A lăsa jos nu înseamnă să țipi la oameni sau să-ți pierzi cumpătul. Înseamnă că furia are voie să fie un sentiment, observat și numit, nu un secret. Îți poți spune „mă înfurie asta” și o poți lăsa să treacă. Nu se întâmplă dintr-odată și nici nu trebuie. De aici revine ceva liniște: sentimentul merge mai departe, în loc să rămână blocat înăuntru.
If anger at home is ever met with threats, or someone frightens or hurts you when feelings run high, that is something else, and worth taking seriously.
Întoarcerea
Regula veche și una nouă de încercat #
Regula vecheNu am voie să mă înfurii.
O regulă nouă de încercatFuria e un sentiment. O pot observa și o pot lăsa să treacă.
Trei zile mici
Încearcă 3 zile #
- Ziua 1
Când urcă furia, spune-i în șoaptă numele
- Ziua 2
Fă o plimbare scurtă când simți că crește
- Ziua 3
Respiră rar, de trei ori, înainte să răspunzi
Vrei să vorbești despre asta?
“Când împingi cel mai des furia la loc?”
Gratuit și privat. Fără cont ca să începi. Conversația începe cu întrebarea asta.
Tot ce știe pachetul ăsta
Mai în profunzime #
Cum sună, de unde vine, cât costă și alte feluri de a o privi. Fiecare întrebare deschide o conversație.
Cum lovește
Ce s-a spus
O propoziție care înăbușă căldura #
„Nu ar trebui să mă înfurii.” Se gândește în tăcere când cineva trece peste rând la ghișeul poștei, când copilul nu deschide caietul nici după a cincea rugăminte, când taxiul rotunjește tariful în sus, sau când un răspuns tăios în grupul familiei îți încleștează fălcile la miezul nopții.
Sună adesea a bună-cuviință sau a maturitate: „Lasă, nu face scandal.” Unii observă că senzația nu se stinge doar pentru că i s-a cerut.
Pe unde iese la tine: într-un ton tăios, într-o reluare lungă mai târziu, sau nicăieri?Vorbește despre asta ›
Când ai simțit ultima oară furia urcând și ai împins-o imediat la loc?Vorbește despre asta ›
Ce s-a ales de ea după aceea: s-a stins, sau a apărut în altă parte?Vorbește despre asta ›
Primele secunde
Întâi căldura, apoi capacul #
Unii simt furia repede: căldură în obraji, fălci strânse, un val de energie în brațe și în piept. Apoi, la cei cu această convingere, vine aproape imediat un al doilea sentiment, o străfulgerare de rușine sau de alarmă care zice „gata, destul”.
Furia poate ajunge înaintea gândului. Unii o simt când li s-a părut ceva nedrept, când s-a depășit o limită sau când nu au fost ascultați. Capacul se pune atât de repede încât nu mai apucă nimeni să vadă despre ce era vorba.
Ce face corpul tău în primele secunde de furie?Vorbește despre asta ›
Și ce face o clipă mai târziu, când coboară capacul?Vorbește despre asta ›
De ce lovește
A simți nu înseamnă a face #
Convingerea amestecă adesea două lucruri: a simți furia și a acționa din ea. Țipatul, trântitul ușii, o vorbă cruntă sunt fapte. Sentimentul în sine e un semnal și, singur, nu rănește pe nimeni.
Fiindcă cele două se confundă, unii ajung să încerce să nu simtă nimic. Alții observă că mai târziu se răstesc la omul nepotrivit, devin reci sau se întorc împotriva lor înșiși.
Ți se pare cunoscut ceva din asta, sau nu?Vorbește despre asta ›
Când te gândești la furie, ce îți apare în minte: un sentiment, sau o scenă pe care nu ai vrea s-o repeți?Vorbește despre asta ›
De unde vine imaginea aceea?Vorbește despre asta ›
Vocea dinăuntru
Vocea care ceartă furia #
„Nu face scandal.” „Nu e mare lucru.” „Oamenii buni nu se supără.” Vocea e rapidă și severă și vine de obicei la o secundă după furie, ca cineva care se grăbește să închidă o ușă.
Unii observă că vocea e aspră cu furia lor, dar blândă cu a altora. Un prieten care se înfurie pe un șofer obraznic pare îndreptățit; același sentiment în ei înșiși pare un cusur.
A cui e vocea, când îți ceartă furia?Vorbește despre asta ›
Seamănă cu valorile tale sau cu o regulă pusă de altcineva, demult?Vorbește despre asta ›
De unde vine
De unde poate veni
De unde vine, uneori, regula #
La unii pare să înceapă devreme: „Să nu îndrăznești să ridici vocea”, copilul trimis în camera lui când plângea de supărare, sau o copilărie printre certuri zgomotoase, după care și-a spus „eu niciodată nu voi fi așa”.
În unele familii furia era îngăduită doar unora, sau era întâmpinată cu pedeapsă ori cu tăcere, iar motivele diferă. Un copil poate trage concluzia că furia lui e periculoasă sau rea. Pe atunci, era o regulă înțeleaptă pentru a ține casa liniștită.
Când a început furia să pară ceva ce nu ai voie să ai?Vorbește despre asta ›
A cui furie era îngăduită în casa ta, și a cui nu?Vorbește despre asta ›
Credința de dedesubt
Regula de sub calm #
Dedesubt stă adesea o regulă de felul: „Dacă mă înfurii, sunt un om rău” sau „Furia strică tot.” Suprafața calmă e ce văd ceilalți; regula e cea care face din fiecare scânteie de iritare un pericol.
Regulile ca asta par fapte, mai ales când ceilalți laudă calmul. De aceea se trăiește după ele fără să fie privite, iar a le recunoaște ca reguli e, pentru unii, un început.
Unii leagă o asemenea regulă de primii ani, alții nu. În ambele cazuri se poate privi, alături de oamenii de acum.
În ce încăperi se mai potrivește încă, și în care nu?Vorbește despre asta ›
Cât costă
Cât costă
Ce poate costa înghițitul ei #
Poate însemna să accepți lucruri care au părut nedrepte, să lași aceeași remarcă răutăcioasă să treacă ani la rând, să ceri scuze când greșeala era a celuilalt sau să tot repeți noaptea ce s-ar fi putut spune.
Mai e un cost, mai discret. Unii observă că, atunci când furia nu e niciodată îngăduită, lucrurile pentru care apărea, cum ar fi dreptatea sau respectul, primesc mai puțină atenție. Unii mai observă că nu mai știu foarte bine ce vor.
Nu din slăbiciune. E efortul de a ține jos un sentiment care tot urcă.
Ce a costat înghițitul în ultimul an: un da spus fără chef, o noapte de somn, o prietenie în care a rămas ceva nespus?Vorbește despre asta ›
Dacă rămâne cum e
Încă cinci ani de înghițit #
Închipuie-ți o zi obișnuită de marți, când „nu ar trebui să mă înfurii” se aude tare. E doar o imagine de privit, nimic de reparat.
Poate o remarcă a unui coleg, trecută cu un zâmbet într-o ședință, un colet care n-a venit, un „e în regulă” tastat ca răspuns, un drum spre casă petrecut reluând totul.
Nimic de aici nu cere încă un răspuns, și nimic nu trebuie să se schimbe din cauza lui.
Ce e în ea: cozile, mesajele, micile nedreptăți, lucrurile nespuse?Vorbește despre asta ›
Ce se face în ziua aceea, și ce se lasă încet să treacă?Vorbește despre asta ›
Privind ziua aceea, ce observi, dacă observi ceva?Vorbește despre asta ›
Alt fel de a o privi
Alt fel de a o privi
Furia ca sentiment, nu ca vină #
Un alt mod de a privi furia e ca pe un sentiment, nu ca pe o vină. La unii apare când ceva pare nedrept, o nevoie rămâne neîmplinită sau cineva a fost tratat prost. Simțirea ei nu trebuie să hotărască nimic.
Unii descoperă că, dacă văd despre ce e vorba fără să acționeze pe loc, au mai multă alegere, nu mai puțină. Odată ce știu despre ce e furia, pot hotărî în ritmul lor ce, dacă ceva, vor face.
Gândește-te la ultima dată când te-ai înfuriat.
Dacă furia ar putea vorbi într-o singură propoziție simplă, ce ți-ar spune?Vorbește despre asta ›
S-o observi mai devreme
Ce observă oamenii când privesc din nou #
Privind mai atent, unii descoperă că furia lor era uneori despre ceva la care țineau: să nu fie întrerupți, o promisiune încălcată, cineva care trece peste rând.
Alții observă că oamenii pe care îi respectă se înfurie și ei uneori, și spun calm: „Asta nu mi-a convenit.” Furia și bunătatea pot sta în același om fără să se anuleze.
A ta, ultima dată, despre ce era?Vorbește despre asta ›
Privind înapoi la ultima dată, despre ce era furia, într-o propoziție simplă?Vorbește despre asta ›
Cum ar suna propoziția aceea dacă ar fi doar pentru tine?Vorbește despre asta ›
Împăcarea cu ea
Nu trebuie să devii altcineva #
Pacea cu furia nu înseamnă să țipi mai mult sau s-o lași să conducă. Calmul poate rămâne o valoare. Se schimbă doar faptul că sentimentul are voie să existe, să fie observat și ascultat, în loc să fie certat.
Unora li se pare mai ușor să gândească „mă înfurii și am voie” decât „mă înfurii și e greșit”. Unde o încăpere chiar nu ascultă, problema ține de acea încăpere, și nu trebuie să încerci acolo.
Cum ar fi să simți furie și să nu te rușinezi?Vorbește despre asta ›
Ce ar spune următoarea scânteie de iritare dacă ar fi lăsată să-și termine vorba?Vorbește despre asta ›
O propoziție mai adevărată
O propoziție mai adevărată, la îndemână #
În loc să te cerți cu „nu ar trebui să mă înfurii”, unii țin la îndemână o frază ca asta: „Pot să simt furie și să aleg totuși ce fac cu ea.” Nu e nevoie de o luptă față în față cu fraza veche.
Unora nu li se pare adevărată la început, iar spusă des, o frază a lor ocupă puțin din locul celei vechi. Alții nu simt asta, și e în regulă.
Care ar fi, în cuvintele tale, o propoziție mai adevărată, una care păstrează dorința ta de a fi blând și lasă sentimentul să existe?Vorbește despre asta ›
Ce să lași în pace
Unele zile, capacul cade repede #
În unele zile, vechiul capac poate cădea la fel de repede ca de obicei. E un obicei vechi și, la unii, vine cel mai repede când sunt obosiți sau luați prin surprindere. Și asta e permis.
Pe unii îi ajută să observe după aceea, fără mustrare: „uite, a căzut capacul.” Uneori a tăcea în clipă e alegerea înțeleaptă.
Să lași furia deoparte pentru seara asta nu înseamnă că ce s-a întâmplat a fost în regulă sau că e lămurit. Doar că nu trebuie reluat toată noaptea.
Cum ar fi să nu-i mai spui sentimentului că n-ar fi trebuit să existe?Vorbește despre asta ›
Dacă s-ar slăbi
Și dacă convingerea s-ar slăbi măcar puțin #
Închipuie-ți, doar ca imagine, convingerea cu o treaptă mai încet. Furia vine tot, dar e un sentiment de observat, nu un cusur de ascuns.
Pot fi de ajuns lucruri mici: o seară fără să mai repeți scena cu cel care a trecut peste rând, un „asta m-a deranjat” spus unui prieten la o cafea, știind în sinea ta ce voiai înainte de a accepta ceva.
Nimic de aici nu trebuie spus nimănui. Ce iese la iveală e al tău și merită observat. Dacă vrei să privești cu atenție, o conversație e la un singur tap distanță.
Care e primul lucru care se simte altfel?Vorbește despre asta ›
Care ar fi primul tău lucru mic?Vorbește despre asta ›
Lucruri mici de încercat
Ceva de încercat
Câteva lucruri care ajută pe unii #
- Când urcă căldura, spune-i numele în gând: „asta e furie”, fără să o judeci
- Întreab-o în șoaptă: spre ce arată, ce a părut nedrept?
- Observă ce e mai tare în clipă: cuvintele sau tonul
- Mai târziu, găsește o propoziție calmă, doar pentru tine, despre ce a vrut să spună furia
- Când vocea zice „nu face scandal”, adaugă: „pot simți fără să fac scandal”
Mici și toate opționale. Încearcă ce ți se pare ușor.
Alege o întrebare
Vorbește despre asta #
Atinge una. Se deschide o conversație cu Dr. Thoughts chiar pe întrebarea aceea: gratuit, privat, fără cont ca să începi.