Dedesubt
Ce se petrece dedesubt #
Trei lucruri care stau des sub vorbele astea.
Rochia e bună, ziua e bună, omul e în regulă, până când cineva zice „cu silueta ta”, și apare un corp de administrat și o listă de lucruri de ocolit.
În multe case existau reguli nescrise despre ce poartă o fată, un băiat, o noră, o mireasă, un om mai plinuț, mai slab sau mai înalt.
Unii aud cum se așază o frază: „Corpul meu îmi limitează ce pot purta,” sau „Trebuie să mă îmbrac ca să nu-i deranjez pe alții.”
Reacții
Ce fac oamenii des #
- O pui la loc și iei ceva „mai sigur”
- O iei acasă și o uiți în fundul dulapului
- O îmbraci, și petreci toată seara aranjând-o
- Râzi și zici „da, ai dreptate”
- Te îmbraci pentru mătușă, nu pentru oglindă
Pachetul
Povestea în 6 cartonașe #
Șase cartonașe scurte, de la clipa aceea până la a lăsa să treacă.
Rochia rămasă pe umeraș
Cumpărături înainte de nunta unui văr, la Suceava. Ieși din cabina de probă într-o rochie care îți place enorm, iar mama încruntă din sprâncene: „Nu te avantajează, nu cu silueta ta.” Vânzătoarea se uită în altă parte. Râzi, zici „da, ai dreptate” și o pui la loc pe umeraș. În autobuz spre casă te gândești la ea mult mai mult decât credeai, și rochia îți rămâne în minte.
Corpul care limitează ce porți
Vorbele cad pe o regulă care poate era deja acolo: „Corpul meu îmi limitează ce pot purta.” Sună a gust bun. Dar uită-te ce face: te învață să te îmbraci pentru public înainte să-ți fi găsit oglinda. Ce porți începe să depindă de ce va zice altcineva, iar dulapul devine o listă a ceea ce e permis.
De ce rămâne vorba din magazin
Ținem de regulă pentru că o vorbă despre corp, zisă chiar în clipa alegerii, poate părea ca și cum te-ar prinde cineva cu ocaua mică. A alege varianta sigură pare a rămâne cu un pas înainte. Poate regula a început într-o familie care voia să te ferească de priviri. Nu e o prostie. Vine din dorința de a fi primit. Merită blândețe, nu vină.
Piesa frumoasă din fundul dulapului
Fiecare astfel de vorbă lasă ceva în dulap. Alegi puloverul sigur. Porți cardiganul într-o zi toridă. Piesa frumoasă rămâne în fund, cu eticheta pe ea. Încet, a te îmbrăca în fața oglinzii devine o negociere cu un public care nici nu e acolo, iar simpla bucurie de a-ți pune ceva pe tine și a-ți plăcea se rărește.
Merită să te îmbraci pentru alții?
Întreabă-te sincer: te-a făcut vreodată regula asta să te simți mai tu într-o încăpere? Sau mai ales te-a făcut mai mic? O vorbă dintr-un magazin e gustul unui om într-o zi, nu o hotărâre despre corpul tău. Doar cel care a zis-o știe de ce. Merită să ții atât de strâns la regula asta, cât te costă liniștea?
Un dulap care e al tău
A da drumul nu înseamnă că vorba a fost dreaptă, nici că trebuie să porți ceva anume. Înseamnă că trupul tău nu mai e problema pe care trebuie s-o rezolve hainele. Poți alege ce-ți place, în ritmul tău. De acolo se întoarce puțină liniște: fraza rămâne în magazin, la cel care a zis-o, iar dulapul devine al tău.
Being mocked about your body again and again, pressured, threatened or frightened is not okay and is worth taking seriously; someone you trust can help you work out what to do.
Întoarcerea
Regula veche și una nouă de încercat #
Regula vecheCorpul meu îmi limitează ce pot purta.
O regulă nouă de încercatCroiala ține de stofă, nu de valoare. Aleg ce-mi place.
Pentru data viitoare
Încearcă data viitoare #
- Pasul 1
Uită-te la un lucru din dulap care îți place
- Pasul 2
Când vorba revine, pune o mână pe masă și respiră
- Pasul 3
Observă azi o clipă în care te-ai simțit bine în ce purtai
Vrei să vorbești despre asta?
“Unde erai și cine era acolo când ți s-a zis că nu poți purta asta?”
Gratuit și privat. Fără cont ca să începi. Conversația începe cu întrebarea asta.
Tot ce știe pachetul ăsta
Mai în profunzime #
Cum sună, de unde vine, cât costă și alte feluri de a o privi. Fiecare întrebare deschide o conversație.
Cum lovește
Ce s-a spus
O hotărâre despre o mânecă, un decolteu, o culoare #
Mama, în fața cabinei de probă: „Nu, mamă, nu te avantajează, nu cu silueta ta.” Păi nu cred.” O prietenă la oglinda din magazin, o cumnată în ușă, un coleg vinerea. O bluză, o cămașă, o pereche de blugi și o frază care hotărăște.
De multe ori e spusă ca sfat, ca o fărâmă de gust transmisă mai departe. Dar spune că unele corpuri au voie la unele haine și altele nu, și că altcineva a verificat deja în ce categorie intră al tău.
O mătușă care se uită la o rochie la o nuntă: „Asta?Vorbește despre asta ›
Unde ai auzit-o ultima oară, sau ceva asemănător?Vorbește despre asta ›
Cine era acolo, și care era haina?Vorbește despre asta ›
Primele secunde
Un umeraș ținut prea mult în mână #
Unii povestesc că au pus haina înapoi repede, râzând: „Da, ai dreptate.” Alții simt cum le ia foc fața în oglindă. Alții o cumpără, nu zic nimic și n-o mai îmbracă niciodată.
O vorbă despre haine, auzită în timp ce ești îmbrăcat în ele, se așază în corp într-o secundă, înainte de orice gând. Ce părea în regulă adineauri arată altfel, iar oglinda pare o altă oglindă.
În secundele de după, ce ai făcut cu haina?Vorbește despre asta ›
Cum arăta oglinda atunci?Vorbește despre asta ›
De ce lovește
Face dintr-o preferință o hotărâre #
Hainele sunt unul dintre cele mai personale feluri de a fi văzut. O frază care spune ce nu poți îmbrăca zice mai mult decât pare: cum ar trebui să arate corpul tău și că alegerea nu e doar a ta.
Face din corp problema, nu din părere. Rochia e bună, ziua e bună, omul e în regulă, până când cineva zice „cu silueta ta”, și apare un corp de administrat și o listă de lucruri de ocolit.
Când s-a zis fraza, ce te-a făcut să simți despre ce alesesei?Vorbește despre asta ›
Ce-ți plăcuse la ea înainte?Vorbește despre asta ›
Vocea dinăuntru
Când hotărârea ajunge la dulap #
Poate sta singură în fața dulapului: „Nu asta.” „Nu pentru corpul meu.” „Se uită lumea.” Poate începe când te îmbraci, sau chiar mai devreme, când vezi ceva frumos într-o vitrină.
Fraza a fost zisă o dată, într-un magazin, și poate fi uitată până la cafea. Dar poate deveni un sfătuitor tăcut la fiecare oglindă, și pentru că sună a gust propriu, pare stilul tău, nu vorba cuiva.
Cu a cui voce vorbește?Vorbește despre asta ›
E a ta, sau una luată dintr-un anumit magazin, de la un anumit om?Vorbește despre asta ›
De unde vine
De unde poate veni
Cum au ajuns unele familii să hotărască #
În multe case existau reguli nescrise despre ce poartă o fată, un băiat, o noră, o mireasă, un om mai plinuț, mai slab sau mai înalt. Bătrânii vor adesea să te ferească: de priviri, de vorbe, de bârfă.
Asta nu face vorba ușoară pentru cel care o aude. Un copil care aude ani de zile „nu cu silueta ta” poate ajunge să simtă că trupul lui e o problemă pentru haine, nu hainele un lucru făcut pentru trup.
Când ai auzit prima oară că unele haine nu-s pentru tine?Vorbește despre asta ›
Cine a zis-o, și ce s-a ales apoi de haina aia?Vorbește despre asta ›
Credința de dedesubt
O regulă despre ce are voie un corp să poarte #
Unii aud cum se așază o frază: „Corpul meu îmi limitează ce pot purta,” sau „Trebuie să mă îmbrac ca să nu-i deranjez pe alții.”
Regulile astea rareori par reguli. Par bun-simț, cum e să iei haina de ploaie când bate marunt. Tocmai de-aia merită scoase din când în când și privite.
O regulă ca asta poate fi privită ca ceva lăsat de o vorbă, nu ca un fapt.
Se potrivește una ca asta, sau nu tocmai, sau deloc?Vorbește despre asta ›
În ce încăperi pare să se potrivească, și în care nu?Vorbește despre asta ›
Cât costă
Cât costă
Ce poate ține, pe tăcute, un dulap #
Poate atinge nunți, ieșiri, poze, o vineri obișnuită, micile bucurii de a-ți pune ceva pe tine și a-ți plăcea. Unii ajung cu un dulap plin de lucruri sigure și câteva în fund, cu eticheta pe ele.
Mai e un preț, mai pe tăcute. Când o parte din atenție merge la ce spune haina despre corp, rămâne mai puțină pentru ocazie, pentru oameni și pentru zi. O ținută poate fi purtată fără să fie prea savurată.
Nu din slăbiciune. Să te îmbraci pentru public cere efort.
Ce te-a costat, dacă te-a costat, anul trecut: o ținută, o ieșire, o poză, puțin firesc?Vorbește despre asta ›
Dacă rămâne cum e
O marți obișnuită, cu regula tare #
Imaginează-ți o marți obișnuită, într-o zi în care „corpul meu îmi limitează ce pot purta” se aude tare. E doar o imagine de privit, nimic de reparat.
Poate același pulover gri iar, o eșarfă trasă pe umeri, o piesă preferată lăsată pe umeraș pentru altă zi. Ceva poate fi cunoscut, altceva deloc, și nu există un fel corect ca imaginea să arate.
Nimic de aici nu cere încă un răspuns, iar imaginea poate fi pusă deoparte oricând.
Ce e în ea: dulapul, oglinda, ținuta schimbată de două ori?Vorbește despre asta ›
Ce observi, dacă observi ceva, când te uiți la ea?Vorbește despre asta ›
Alt fel de a o privi
Alt fel de a o privi
Croiala ține de stofă, nu de valoare #
Dacă o haină cade bine e o întrebare despre croi, stofă și cusătură. „Cu silueta ta” o mută de la stofă la om, iar o chestiune de croitorie devine o chestiune de valoare. Sunt două întrebări foarte diferite.
Gusturile diferă și se schimbă. Ce o mătușă numește nepotrivit, alta numește drăguț, iar peste câțiva ani aceeași piesă e în toate vitrinele. Hotărârea sună definitivă, dar e mai mult ochiul unui om într-o zi.
Dacă o prietenă bună ar ține în mână aceeași haină și ar auzi „nu cu silueta ta”, ce ai vrea să-i spui pe drum spre casă?
S-o observi mai devreme
Ce observă unii când derulează încet #
Când derulează încet scena din magazin, unii observă că vânzătoarea n-a zis nimic, că o prietenă a dat doar din cap, că oglinda a părut iar obișnuită după ce fraza s-a stins. Uneori încăperea nu era atât de în spatele ei cât părea.
Alții observă timpurile și locurile unde hainele n-au fost niciodată discutate: o prietenă care zice doar „frumos”, o zi cu haine comode, o sărbătoare în care toți au purtat ce le-a plăcut. Momentele alea au fost acolo tot timpul.
Care îți vine primul în minte?Vorbește despre asta ›
Ce purtai, și cum ți s-a părut ziua?Vorbește despre asta ›
Împăcarea cu ea
Nu trebuie să câștigi cearta despre rochie #
A te împăca nu înseamnă să fii de acord cu fraza sau să hotărăști că omul a vrut răul. Înseamnă că vorba are mai puțin de zis despre dulap, oglindă și restul zilei.
Unora le e mai ușor când nu se mai ceartă în gând cu vorba aia. Cearta nu se termină niciodată, și ține ochiul unui singur om în centrul fiecărui magazin și al fiecărui dulap.
Cum ar fi să te îmbraci dacă fraza ar rămâne la cel care a zis-o, o părere dintr-un magazin, într-o zi?Vorbește despre asta ›
O propoziție mai adevărată
Un rând mai adevărat, la îndemână #
Dacă vorba îți merge în cap de ani de zile, nu trebuie să te bați cu ea direct. Unii țin la îndemână un rând ca ăsta: „A fost gustul unui om. N-a fost o regulă pentru corpul meu.”
Nu trebuie să sune adevărat. E doar un rând pe care unii îl probează, și unii observă că, zis încet în fața dulapului, ia din locul pe care-l ținea vorba veche.
Care ar fi rândul tău mai adevărat, cu vorbele tale, unul corect despre ce s-a întâmplat și care nu are nevoie să fie de acord nimeni din magazin?Vorbește despre asta ›
Ce să lași în pace
Unele pot rămâne pe umeraș #
Nu orice vorbă cere un răspuns, o explicație sau un plan pentru următorul magazin. Unele pot fi observate, simțite o clipă și lăsate pe umeraș când haina se întoarce la loc.
Nu e a renunța. E a alege încotro merge energia, iar unii zic că rămâne mai mult loc pentru ocazie, pentru oamenii și pentru ziua pentru care era ținuta.
A lăsa vorba pe umeraș nu înseamnă că a fost în regulă sau că s-a rezolvat. Înseamnă doar că nu trebuie s-o iei după tine la următoarea oglindă sau mâine dimineață.
Dacă s-ar slăbi
Și dacă regula s-ar domoli puțin #
Imaginează-ți, doar ca imagine, regula dată puțin mai încet. Un dulap poate fi doar un dulap, cu lucruri în el care îi plac cuiva.
Lucrurile mici pot fi de ajuns: să te îmbraci dintr-o singură mișcare, să scoți piesa preferată din fundul dulapului, o privire în oglindă fără nicio hotărâre în ea.
Nimic de aici nu trebuie spus cuiva. Ce apare e al tău și merită observat, oricât de mic. Dacă vrei să te uiți la el cum trebuie, o discuție e la o atingere distanță.
Care ar fi primul lucru care s-ar simți altfel, chiar și puțin?Vorbește despre asta ›
Care ar fi primul tău semn mic?Vorbește despre asta ›
Lucruri mici de încercat
Ceva de încercat
Câteva lucruri mici pe care le încearcă oamenii #
- Spune-i în gând pe nume: „iar vine vorba cu silueta”
- Observă ce se aude mai tare din moment: vorbele sau tonul
- Întreabă-te în șoaptă: pentru cine mă îmbrac acum?
- Uită-te la un singur lucru din dulap care îți place
- Observă azi un lucru mic pe care ai vrut să-l îmbraci
Mărunte, doar ale tale, niciuna obligatorie. Ia ce ți se pare ușor.
Alege o întrebare
Vorbește despre asta #
Atinge una. Se deschide o conversație cu Dr. Thoughts chiar pe întrebarea aceea: gratuit, privat, fără cont ca să începi.
- Unde erai și cine era acolo când ți s-a zis că nu poți purta asta?
- Ce a rămas mai mult: vorbele, tonul sau ce s-a întâmplat cu haina?
- Ce-ți plăcuse la ea înainte să se zică fraza?
- Într-o zi în care vorba se repetă la dulap, ce e în jurul tău?
- Dacă regula s-ar domoli puțin, ce-ai observa primul când te îmbraci?