Dedesubt
Ce se petrece dedesubt #
Trei lucruri care stau des sub vorbele astea.
Toți se uită la încheietură, la umăr, la față, iar omul devine ceva de „reparat” cu mâncare.
Mulți bătrâni își aduc aminte de vremuri când mâncarea era puțină și un trup plinuț însemna siguranță.
Unii aud cum se așază o frază: „Trupul meu e treaba tuturor” sau „Trebuie să mănânc ce mi se pune, ca să nu supăr pe nimeni.”
Reacții
Ce fac oamenii des #
- Zici „gata, mamă, gata” iar și iar, până nu te mai aude nimeni
- Iei tot și împingi mâncarea prin farfurie
- Râzi și faci din vorbă o glumă
- Mănânci repede, doar ca să se termine
- Simți vină că te superi pe cineva care ține la tine
Pachetul
Povestea în 6 cartonașe #
Șase cartonașe scurte, de la clipa aceea până la a lăsa să treacă.
A patra felie de mămăligă
Duminica la bunica, în Adjud. Bunica îți pune în farfurie încă o felie de mămăligă, fără să întrebe, iar unchiul râde și îți ridică încheietura: „Uite, mă! Mănânci tu ceva pe-acolo? Numai piele și os!” Toți se uită. Zici „gata, mamă, gata”, dar polonicul tot vine. Zâmbești, mănânci repede ca să se termine iar în aceeași secundă ți se amestecă dragostea cu senzația de a fi pus la vedere.
Un trup care e treaba tuturor
Clipa cade pe o regulă care poate era deja acolo: „Trupul meu e treaba tuturor.” Sună a politețe. Dar uită-te ce face: dă farfuria și forma ta oricui stă la masă. Chiar și o vorbă cu dragoste începe să pară un test, și răspunzi cu fața înainte să fi hotărât ceva.
De ce dragostea și vorba vin odată
Ținem de regulă pentru că în multe familii mâncarea e felul de a arăta dragoste, iar un refuz pare că respingi dragostea. Poate frica veche de a nu avea destul trăiește încă în bătrânii care o spun. Regula nu e o prostie. Vine din dorința de pace și de apartenență, și nimeni nu trebuie să se rușineze pentru asta. Merită blândețe, nu vină.
Ținând masa în frâu
Fiecare astfel de clipă ia puțină liniște mesei. Te încordezi înainte de prânzurile în familie. Cercetezi masa să vezi cine se uită. Termini ce nu voiai, sau lași ce voiai, doar ca să eviți o scenă. Încet-încet, o masă care ar putea fi caldă devine încă un loc de gestionat, iar mâncarea, partea care ar trebui să fie plăcere, rămâne pe locul doi.
Merită să ții masa în frâu?
Întreabă-te cinstit: ținutul de regulă a făcut vreodată o masă mai plăcută? Sau te-a pus mai ales să ții masa în frâu? Grija lor e a lor și doar ei știu ce au vrut să spună, deci nu trebuie să ghicești. Oricum, o vorbă la prânz nu e măsura trupului tău. Merită să ții atât de strâns de regula asta cât te costă liniștea?
Grija primită, verdictul lăsat
A da drumul nu înseamnă că vorba a fost dreaptă sau că dragostea n-a fost adevărată. Înseamnă că farfuria și trupul tău nu mai sunt treaba tuturor și că o vorbă nu mai hotărăște cum se simte masa. Poți primi grija fără să primești verdictul. De acolo vine înapoi puțină liniște: vorba rămâne la masă, iar prânzul rămâne al tău.
Being mocked about your body again and again, pressured, threatened or frightened is not okay and is worth taking seriously; someone you trust can help you work out what to do.
Întoarcerea
Regula veche și una nouă de încercat #
Regula vecheTrupul meu e treaba tuturor.
O regulă nouă de încercatGrija lor e a lor. Farfuria și liniștea mea sunt ale mele.
Pentru data viitoare
Încearcă data viitoare #
- Pasul 1
La o masă din săptămâna asta, observă un gust care îți place
- Pasul 2
Când vorba revine, pune o mână pe masă și respiră
- Pasul 3
Gândește-te la o masă la care nimeni nu comentează farfuria ta
Vrei să vorbești despre asta?
“Unde erai și cine ținea polonicul când ai auzit „numai piele și os”?”
Gratuit și privat. Fără cont ca să începi. Conversația începe cu întrebarea asta.
Tot ce știe pachetul ăsta
Mai în profunzime #
Cum sună, de unde vine, cât costă și alte feluri de a o privi. Fiecare întrebare deschide o conversație.
Cum lovește
Ce s-a spus
O farfurie plină de dragoste și o vorbă deasupra #
Duminica la bunica, în Adjud. Bunica a mai pus o felie de mămăligă în farfuria ta, fără să întrebe. Unchiul te apucă de încheietură și o ridică în fața mesei: „Uite, mă! Mănânci tu ceva pe-acolo?” La nuntă, o rudă: „Ia, mamă, ia! Numai piele și os!” Polonicul vine mereu, și vorbele odată cu el.
Se spune de obicei cu căldură, adesea cu un râs, și adesea de oameni care iubesc prin mâncare. Dar când trupul e numit „prea puțin” în fața familiei, se simte mai degrabă ca o cântărire decât ca o afecțiune.
Unde ai auzit-o ultima oară, sau ceva pe-acolo?Vorbește despre asta ›
Cine ținea polonicul și cine se uita?Vorbește despre asta ›
Primele secunde
Între un zâmbet și o strângere #
Unii simt o strângere în gât, un zâmbet care merge mai departe cât farfuria se umple, un râs neputincios. Unii zic „gata, mamă, gata” de câteva ori înainte să cedeze. Alții mănâncă pe tăcute doar ca să se termine.
Dragostea și o vorbă vin odată, și asta poate încurca. A refuza mâncarea poate părea că refuzi omul, iar a accepta poate părea un acord cu vorba. Ambele pot apărea într-o singură secundă.
În secundele de după, ce au făcut mâinile tale?Vorbește despre asta ›
Cum a fost când mâncarea tot venea și toți se uitau?Vorbește despre asta ›
De ce lovește
Mâncare, dragoste și un trup într-o frază #
În multe case, a hrăni e felul de a zice „țin la tine”. Așa că o vorbă despre slăbiciune e adesea de fapt o grijă îmbrăcată în cuvinte, și poate fi greu să deosebești grija de verdict. Cel care o aude trebuie să le descurce pe amândouă, în public, cu farfuria plină.
Mai pune și un trup la vedere. Toți se uită la încheietură, la umăr, la față, iar omul devine ceva de „reparat” cu mâncare. Ce venise să facă, verii, muzica, după-amiaza, rămâne în urmă.
Când farfuria s-a umplut și vorba a fost rostită, ce a luat locul?Vorbește despre asta ›
Și pentru ce veniseși de fapt la masa aceea?Vorbește despre asta ›
Vocea dinăuntru
Când vorba se așază la masa dinăuntru #
Se poate așeza la masa următoare: „Se uită la ce mănânc.” „Se vede.” „Mai bine termin.” Uneori apare înainte de prima îmbucătură, chiar și acasă, chiar și la o masă la care nu e nimeni din ziua aia.
Vorbele au fost spuse la o masă, la un prânz, și poate au fost uitate până la cafea. Dar pentru că sună ca propriul gând, vocea poate părea doar atenție, nu ceva rămas de la o anumită rudă.
A cui voce o folosește când vorbește?Vorbește despre asta ›
E a ta sau una prinsă la o anumită masă?Vorbește despre asta ›
De unde vine
De unde poate veni
Cum au ajuns unele familii să-o spună #
Mulți bătrâni își aduc aminte de vremuri când mâncarea era puțină și un trup plinuț însemna siguranță. „Numai piele și os” poate duce frica aceea veche. Poate fi sinceră, și poate fi greu pentru ei să audă că astăzi sună altfel.
Un copil care o aude la fiecare vizită poate învăța că trupul lui e mereu verificat și că pofta lui e treaba tuturor. Orice s-ar fi vrut, ce rămâne e verificarea.
Când ai observat prima oară că mâncatul tău e privit la o masă de familie?Vorbește despre asta ›
Cine era de obicei de față și ce ai învățat să faci?Vorbește despre asta ›
Credința de dedesubt
O regulă despre a cui treabă e o farfurie #
Unii aud cum se așază o frază: „Trupul meu e treaba tuturor” sau „Trebuie să mănânc ce mi se pune, ca să nu supăr pe nimeni.”
Regulile de felul ăsta nu par reguli. Par politețe, cum te descalți la ușă. Tocmai de-aia merită scoase din când în când la lumină.
O regulă ca asta poate fi privită ca ceva lăsat în urmă de o vorbă, nu ca un fapt.
Se potrivește una ca asta, sau nu chiar, sau deloc?Vorbește despre asta ›
La ce mese pare că încă se potrivește, și la care nu?Vorbește despre asta ›
Cât costă
Cât costă
Ce poate costa privitul pe tăcute #
Poate atinge prânzurile la rude, zilele de sărbătoare, picnicurile, farfuriile care vin fără să fi fost cerute. Unii încep să se teamă de masă înainte să fi ajuns la ea.
Mai e un preț, mai încet. Când o parte din atenție stă pe cum arată un trup în ochii altora sau pe cum e citită o farfurie, rămâne mai puțină pentru gustul mâncării, pentru povești și pentru oamenii de la masă.
Nu din slăbiciune. A ține o masă în frâu cere efort adevărat.
Ce te-a costat în ultimul an, dacă te-a costat: o masă, o vizită, o poftă, o după-amiază?Vorbește despre asta ›
Dacă rămâne cum e
O marți obișnuită, cu regula tare #
Închipuie-ți o marți obișnuită, într-o zi când „Trupul meu e treaba tuturor” se aude tare. Ce e în ea: mesele, mesajele, invitațiile cărora li se răspunde cu un „vedem”? E doar o imagine de privit, nimic de reparat.
Poate un prânz mâncat repede la birou, o farfurie cercetată să vezi cine se uită, o cină în familie de care te temi de dimineață. Unele pot părea cunoscute, altele deloc, și imaginea nu are o formă corectă sau greșită.
Nimic de aici nu cere încă un răspuns, iar imaginea poate fi pusă deoparte oricând.
Ce observi, dacă observi ceva, când te uiți la ea?Vorbește despre asta ›
Alt fel de a o privi
Alt fel de a o privi
Dragostea și o vorbă pot veni odată #
Încă o felie de la bunica poate fi dragoste, iar o vorbă despre oase poate fi grijă, și niciuna nu o anulează pe cealaltă. Un om poate simți dragostea și totuși să nu-i placă să fie vorbit în fața familiei.
Amândouă pot fi adevărate deodată. Mâncarea poate fi primită ca grijă, iar vorba poate fi pusă jos ca neliniștea altcuiva. Să primești una nu te obligă s-o duci și pe cealaltă.
Dacă un prieten apropiat ar povesti că a auzit „numai piele și os” la o nuntă, cu o farfurie încărcată, ce ai vrea să-i spui pe drumul spre casă?
S-o observi mai devreme
Ce observă unii la o reluare lentă #
Unii, trecând peste clipă încet, observă cât de repede a trecut masa mai departe, cum verișorul de lângă ei primea aceeași pisălogeală și cum mâna bunicii mergea mai departe pentru că așa iubește ea.
Alții observă mesele la care mâncatul nu e subiect: garsoniera unui prieten cu mâncare la pachet pe canapea, un prânz la cantină unde nu se uită nimeni, un văr care doar pasează vasul. Mesele alea au fost acolo tot timpul.
Care masă îți vine în minte prima?Vorbește despre asta ›
Despre ce se vorbește acolo?Vorbește despre asta ›
Împăcarea cu ea
Nu trebuie să golești nici farfuria, nici aerul #
Împăcarea nu înseamnă să fii de acord cu vorba sau să hotărăști că dragostea a fost falsă. Înseamnă că vorba are mai puțin de spus despre cum se simte o masă și cum merge restul după-amiezii.
Unii simt că le e mai ușor când nu mai fac din fiecare masă un examen. Un examen nu se termină, și ține o vorbă în capul fiecărei mese.
Cum ar fi masa următoare dacă „numai piele și os” ar rămâne la cel care a spus-o, ceva zis la o masă, într-o zi?
O propoziție mai adevărată
Un rând mai adevărat, la îndemână #
Dacă vorba aceea merge de ani de zile, nu trebuie să te cerți cu ea direct. Unii țin la îndemână un rând de felul: „Grija lor e adevărată. Dar nu e un raport despre mine.”
Nu trebuie să sune adevărat. E doar un rând pe care unii îl încearcă, și unii văd că, zis încet înainte de a te așeza la masă, ia puțin din locul vechii vorbe.
Care ar fi rândul tău mai adevărat, cu vorbele tale, unul blând cu dragostea și corect despre ce s-a spus?Vorbește despre asta ›
Ce să lași în pace
O parte poate rămâne pe masă #
Nu orice vorbă are nevoie de răspuns, de explicație sau de plan pentru următoarea vizită. O parte poate fi observată, simțită o clipă și lăsată pe masă, lângă castroanele goale, când se ridică toți.
Nu e renunțare. E felul în care alegi unde pui energia, iar unii spun că rămâne mai mult loc pentru povești, pentru glume și pentru oamenii lângă care e ușor să fii.
Să lași vorba pe masă nu înseamnă că a fost în regulă sau că s-a rezolvat. Înseamnă doar că nu trebuie să te urmeze la masa următoare sau în seara asta.
Dacă s-ar slăbi
Și dacă regula s-ar slăbi un pic #
Închipuie-ți, doar ca imagine, regula un pic mai încet. O masă poate fi doar o masă, cu oameni și vorbă și gust.
Lucrurile mici pot fi destule: să te așezi la masa familiei fără să te încordezi, să guști prima îmbucătură cum trebuie, o discuție care nu atinge deloc trupurile.
Nu trebuie spus nimic nimănui. Ce apare e al tău și merită observat, oricât de mic. Dacă vrei să te uiți la el mai pe larg, o discuție e la un tap distanță.
Ce prim lucru ar simți diferit, fie și puțin?Vorbește despre asta ›
Care ar fi primul tău semn mic?Vorbește despre asta ›
Lucruri mici de încercat
Ceva de încercat
Câteva lucruri mici pe care le încearcă oamenii #
- Spune-i în gând pe nume: „iar vine vorba aia despre mâncat”
- Observă ce se aude mai tare: vorbele sau polonicul
- Întreabă-te în șoaptă: a cui e neliniștea asta și de unde a pornit?
- Gândește-te la o masă la care nimeni nu comentează farfuria ta
- Observă un lucru mic care ți-a plăcut la ultima masă
Mărunte, doar ale tale, niciuna obligatorie. Ia ce ți se pare ușor.
Alege o întrebare
Vorbește despre asta #
Atinge una. Se deschide o conversație cu Dr. Thoughts chiar pe întrebarea aceea: gratuit, privat, fără cont ca să începi.
- Unde erai și cine ținea polonicul când ai auzit „numai piele și os”?
- Ce a rămas cel mai mult: vorbele, râsul sau farfuria plină?
- Ce sentimente amestecate au venit odată, când dragostea și vorba au apărut deodată?
- Într-o zi când vorba se reia, ce e în jurul tău în clipa aia?
- Dacă regula s-ar mai slăbi, ce ai observa mai întâi la masa următoare?