Dedesubt
Ce se petrece dedesubt #
Trei lucruri care stau des sub vorbele astea.
Vine iar și iar, de la oameni diferiți, adesea ca prima replică.
Pentru unii, înălțimea a fost subliniată devreme: la poza de clasă, la adunarea din curtea școlii, în echipa de fotbal și în porecle care au rămas mult după ce toți au uitat cine le-a început.
Unii aud un rând ca: „Felul în care arăt hotărăște cum mă văd oamenii” sau „Trebuie să mă potrivesc ca să am loc aici.”
Reacții
Ce fac oamenii des #
- Faci tu gluma prima, înainte s-o facă alții
- Râzi cu ei, apoi taci tot restul serii
- Schimbi vorba cât de repede poți
- Te enervezi, apoi ți se pare caraghios că te-ai enervat
- Reiei remarca pe drum spre casă
Pachetul
Povestea în 6 cartonașe #
Șase cartonașe scurte, de la clipa aceea până la a lăsa să treacă.
Râsul de la petrecerea firmei
Petrecerea firmei, într-o pensiune lângă Gura Humorului. Un coleg nou se uită în jos la tine și râde: „Mai crește, mă!” Câțiva chicotesc. Tu răspunzi cu o glumă. Dar tot restul serii stai mai drept, eviți să te pui lângă cei înalți și te simți ciudat de mic într-o sală în care te distrai. În poza de grup, te prinzi pe vârfuri.
Compensează felul în care arăți
Mai întâi, simplu: remarcile despre înălțimea cuiva nu sunt în regulă și nu spun nimic despre valoarea ta. Dar din ele poate crește o regulă care devine a ta: „Trebuie să compensez felul în care arăt.” Mulți trăiesc după ea fără să se gândească. Sună a încredere. Dar uită-te ce face: începi să joci, să pari mai mare, în loc să fii pur și simplu tu.
De ce rămân vorbele despre corp
O ținem pentru că vorbele despre corpul nostru rămân cu noi. E o dorință foarte omenească și obișnuită. Poate auzi glume ca asta încă de la școală. Poate simți că trebuie să te străduiești mai mult ca să fii băgat în seamă. Oricum, dorința de a fi luat în serios nu e vanitate. Vine din dorința de respect. Merită blândețe, nu vină.
Jena de pe tot parcursul serii
Fiecare remarcă din asta adaugă un pic de jenă. Din afară nu se vede nimic, dar tu simți. Încet-încet, se adună. Te gândești unde te pui. Râzi primul, înainte să apuce alții. Simți că trebuie să te dovedești. Petrecerile cer mai multă energie decât ar trebui, și pierzi din ușurința pe care o aveai.
Merită să tot compensezi?
Întreabă-te cinstit: ținând regula asta, te-ai simțit vreodată mai respectat? Sau mai degrabă obosit de atâta joc? O remarcă despre cum arată cineva nu spune nimic despre persoana lui. Stai puțin cu întrebarea, dacă vrei. Merită întrebată blând, fără vină. Merită să ții atât de strâns de regula asta, pe cât te costă?
Nimic de compensat
A da drumul nu înseamnă că remarca a fost în regulă. Înseamnă că nu mai ai nimic de compensat. Poți sta unde vrei și te poți bucura de seară. Nimic altceva nu trebuie să se schimbe întâi. Nu se întâmplă dintr-odată și nici nu trebuie. De acolo revine puțină liniște: poți fi pe deplin tu în sală.
Being mocked about how you look again and again, threatened, hurt or frightened is not okay and is worth taking seriously; staying careful can be the safe choice.
Întoarcerea
Regula veche și una nouă de încercat #
Regula vecheTrebuie să compensez felul în care arăt.
O regulă nouă de încercatN-am ce compensa. Sunt de ajuns aici.
Trei zile mici
Încearcă 3 zile #
- Ziua 1
La următorul eveniment, stai unde îți place
- Ziua 2
Observă o persoană căreia îi place compania ta
- Ziua 3
Când remarca revine, ia o respirație lentă
Vrei să vorbești despre asta?
“Ce făceai sau ce spuneai când s-a făcut remarca?”
Gratuit și privat. Fără cont ca să începi. Conversația începe cu întrebarea asta.
Tot ce știe pachetul ăsta
Mai în profunzime #
Cum sună, de unde vine, cât costă și alte feluri de a o privi. Fiecare întrebare deschide o conversație.
Cum lovește
Ce s-a spus
O vorbă despre înălțime, ca o veste proaspătă #
Petrecerea firmei, la o pensiune de lângă Gura Humorului. Fotograful aliniază grupul pe scări: „Cei mici în față, hai!” Din spate, șeful de echipă: „Mai crește, mă!” Cineva te bate pe creștet și toți râd, ca și cum ar fi veste proaspătă.
Sună a simplă constatare și se zice de obicei în glumă. Dar un om întreg devine o măsură, primul lucru pomenit înaintea numelui sau a unei întrebări despre zi. Auzită destul de des, poate începe să pară singurul lucru pe care îl vede lumea.
Când ai auzit-o ultima oară, sau ceva asemănător?Vorbește despre asta ›
Unde erai, cine a râs și ce ai făcut în secunda în care râdeau?Vorbește despre asta ›
Primele secunde
Ce se întâmplă în secunda de după #
Unii descriu un zâmbet strâns care vine singur, o glumă întoarsă repede înainte să apuce alții, sau o ridicare din umeri care spune că nu contează. Unora li se încinge fața; alții încremenesc și așteaptă să se schimbe vorba. Nimic din astea nu cere explicații.
O remarcă în fața lumii poate ajunge în corp într-o secundă, înainte de orice gând. Pentru unii gândul vine mai târziu, în mașină spre casă sau la miezul nopții, când reiau râsul și pe cei care s-au alăturat.
Ce a făcut corpul tău în secunda de după vorbe?Vorbește despre asta ›
S-a încordat, a încremenit sau a râs odată cu ei?Vorbește despre asta ›
Și ce ar putea spune prima reacție despre cât de des ai auzit asta?Vorbește despre asta ›
De ce lovește
Alege un fapt și îl face titlul #
O remarcă despre înălțime ia un singur fapt și îl face întreaga prezentare. Nu cere răspuns și lasă puțin loc pentru unul; vorbele doar arată cu degetul. Propoziția poate fi a unui om, zisă în treacăt, și totuși poate cădea cum a căzut.
Vine iar și iar, de la oameni diferiți, adesea ca prima replică. O glumă auzită prima dată poate fi ușoară; aceeași glumă auzită a suta oară poate părea o prezentare ca formă, nu ca cineva care are o zi, un serviciu și o părere.
Dacă remarca ar fi fost despre ceva ce ai făcut sau ai spus în ziua aceea, ce ai fi vrut să fie?Vorbește despre asta ›
Și cât din tine era în acel singur cuvânt despre înălțime?Vorbește despre asta ›
Vocea dinăuntru
Când remarca vine înainte să zică cineva ceva #
Auzită destul de des, ajunge să se mute înăuntru. Propoziția revine la ore ciudate, la intrarea într-o încăpere sau la coadă, de parcă „mai crește, mă” ar fi zis din nou înainte să fi vorbit cineva.
Cel care a zis-o poate fi departe, dar reluarea se face acum înăuntru: propoziția care vine când e liniște, un mic impuls de a nu fi observat. Fiindcă sună ca vocea ta, pare simplu bun-simț, nu vorbele altcuiva.
A cui voce e când remarca revine?Vorbește despre asta ›
A ta, sau una luată de mult, dintr-un anumit coridor, de la anumiți oameni?Vorbește despre asta ›
De unde vine
De unde poate veni
Pentru unii, a început în curtea școlii #
„Cei mici în față!” „Prăjină!” „Pitico!” Pentru unii, înălțimea a fost subliniată devreme: la poza de clasă, la adunarea din curtea școlii, în echipa de fotbal și în porecle care au rămas mult după ce toți au uitat cine le-a început.
În unele familii, remarcile despre cum cresc copiii erau conversație obișnuită, iar motivele diferă de la o casă la alta. Ce rămâne e ce poate trage un copil în liniște: că asta e primul lucru pe care îl văd oamenii și că mai bine stai pregătit.
Când ai observat prima oară că lumea vorbește despre înălțimea ta?Vorbește despre asta ›
Cine era de obicei de față și ce-ai înțeles atunci, înainte să ai cuvinte pentru asta?Vorbește despre asta ›
Credința de dedesubt
O regulă tăcută care se poate forma dedesubt #
Mai adânc se poate așeza o regulă. Unii aud un rând ca: „Felul în care arăt hotărăște cum mă văd oamenii” sau „Trebuie să mă potrivesc ca să am loc aici.”
Regulile astea nu par reguli. Par să știi cum funcționează încăperile, ca atunci când te uiți în ambele părți înainte să treci strada. Tocmai de-aia merită scoase din când în când la lumină.
Unii o urmăresc până în copilărie, alții nu. Oricum, poate fi privită.
Ți se potrivește vreunul, sau nu tocmai?Vorbește despre asta ›
În ce încăperi se mai potrivește, și în care nu?Vorbește despre asta ›
Cât costă
Cât costă
Ce poate schimba pe tăcute o remarcă despre înălțime #
Poate atinge ieșirile, pozele, planurile și simpla senzație de a fi privit. Unii încep să-și facă planurile în funcție de asta, iar alții nu mai merg în anumite locuri cu mult înainte să fi hotărât că nu vor.
Mai e un preț, mai pe tăcute. A fi cu un pas înaintea următoarei remarci cere atenție, iar atenția dusă acolo se ia din conversație. Într-un an, se pot aduna multe seri petrecute pe jumătate cu ochii pe sală.
Nu din slăbiciune. E efort adevărat să pândești aceeași remarcă în orice încăpere.
Ce a atins în ultimul an, dacă a atins ceva: o ieșire, o poză, un plan, o conversație?Vorbește despre asta ›
Dacă rămâne cum e
O marți obișnuită, cu regula tare #
Imaginează-ți o marți obișnuită, într-o zi în care „felul în care arăt hotărăște cum mă văd oamenii” se aude tare. E doar o imagine de privit, nimic de reparat.
Poate drumul cu microbuzul, o ședință, o vizită în familie, câteva poze, iar remarca undeva în fundalul fiecăreia, sau deloc. Ceva poate fi cunoscut, ceva deloc.
Nimic de aici nu cere încă un răspuns și nimic din imagine nu e bătut în cuie. Să te uiți e de ajuns deocamdată.
Ce e în ea: încăperile, discuțiile, planurile?Vorbește despre asta ›
Ce observi, dacă observi ceva?Vorbește despre asta ›
Alt fel de a o privi
Alt fel de a o privi
Un fapt despre înălțime sau un om întreg? #
„Mic” sau „înalt” are nevoie de un reper ca să aibă sens: față de cine și pentru ce? Odată numit reperul, remarca e de obicei despre un număr, zis cu voce tare într-o încăpere, și foarte puțin despre omul care stă acolo.
Aceeași remarcă poate veni de la un necunoscut la coadă, de la un prieten care o zice de zece ani sau de la o rudă mai în vârstă la fiecare vizită. Vorbele-s aceleași, dar ce poartă diferă, și unii observă care rămâne și care alunecă.
Altfel: dacă un prieten apropiat ar fi descris întâi prin înălțime, de fiecare dată când intră într-o încăpere, ce ai vrea să observe oamenii la el în schimb?Vorbește despre asta ›
S-o observi mai devreme
Ce observă oamenii când se uită mai de aproape #
Când reiau momentul încet, unii se uită la ce se întâmpla de fapt: o discuție, un plan, o veste pe care erau în mijlocul ei.
Alții observă oamenii care nu pomenesc niciodată asta: un prieten care vorbește despre carte, serviciu, weekend, un coleg care întreabă ce crezi. Vocile astea au fost acolo mereu; doar vorbeau mai încet decât remarca.
Pus lângă remarca care a întrerupt-o, ce arată despre ce s-a pierdut?Vorbește despre asta ›
Care dintre vocile astea a amuțit în mintea ta în ultima vreme, și ce ar zice ea despre momentul în care s-a făcut remarca?Vorbește despre asta ›
Împăcarea cu ea
Nu trebuie replica perfectă #
A te împăca nu înseamnă să fii de acord că remarca n-a fost nimic sau să te prefaci că a căzut într-un anume fel. Înseamnă că o singură vorbă are mai puțin de zis despre poze, planuri și cum trece restul serii.
Unora le e mai ușor când nu mai caută replica perfectă, rândul care să oprească glumele pentru totdeauna. Căutarea asta rar se termină, fiindcă fiecare încăpere e alta, și ține remarca în centrul tuturor.
Nu ca plan sau regulă, ci doar ca imaginea unei seri în care cuvântul avea puțin mai puțin de zis.
Cum ar fi să lași cuvintele ale lor și să nu duci acasă nimic din ele?Vorbește despre asta ›
O propoziție mai adevărată
Un rând mai adevărat, la îndemână #
Dacă „toți văd doar remarca” îți merge în cap de ani, nu trebuie să te lupți direct cu ea. Unii țin la îndemână un rând ca ăsta: „A fost propoziția unui om, nu rezumatul meu.”
Nu trebuie să sune adevărat din prima. E doar un rând pe care unii îl încearcă, și unii văd că, zis din când în când, mai ales înainte de o adunare, ia puțin din locul vechiului rând.
Care ar fi un rând mai adevărat, cu vorbele tale, unul corect despre remarcă, fără să aibă nevoie ca cineva din încăpere să fie de acord?Vorbește despre asta ›
Ce să lași în pace
Unele pot fi pur și simplu lăsate jos #
Nu orice remarcă despre înălțime cere o replică, un râs sau un plan pentru data viitoare. Unele pot fi observate, simțite o clipă și lăsate jos, ca o sacoșă grea pusă pe podea la capătul unei zile lungi.
Asta nu înseamnă că renunți. Înseamnă că alegi unde-ți duci puterea, iar unii zic că le rămâne mai mult loc pentru ce au venit să facă la adunare și pentru oamenii care le vorbesc despre altceva.
Dacă lași vorbele jos pentru seara asta, nu înseamnă că au fost în regulă sau că s-a rezolvat. Înseamnă doar că nu trebuie să te urmeze în restul zilei, în următoarea poză sau în următoarea încăpere.
Dacă s-ar slăbi
Și dacă regula s-ar domoli puțin #
Imaginează-ți, doar ca imagine, regula dată puțin mai încet. Propoziția poate fi propoziția unui om, iar o încăpere doar o încăpere.
Lucrurile mici pot fi de ajuns: o poză cu prietenii păstrată doar pentru că ziua a fost bună, intratul la o adunare fără un rând pregătit, sau o discuție care rămâne la ce era despre.
Nimic de aici nu trebuie spus cuiva. Ce apare e al tău și merită observat, oricât de mic. Dacă vrei să te uiți la el cum trebuie, o discuție e la o atingere distanță.
Care e primul lucru care se simte altfel, chiar și puțin?Vorbește despre asta ›
Care ar fi primul tău lucru mic?Vorbește despre asta ›
Lucruri mici de încercat
Ceva de încercat
Câteva lucruri mici pe care le încearcă oamenii #
- Spune-i în gând pe nume: „iar remarca cu înălțimea”
- Amintește-ți în liniște: ce spuneam sau făceam când a venit remarca?
- Observă ce se aude mai tare din moment: vorbele sau râsul de după
- Gândește-te la un om care vorbește cu tine fără să pomenească asta
- Observă azi un lucru mic pe care l-ai vrut, oricât de mic
Mărunte, doar ale tale, niciuna obligatorie. Ia ce ți se pare ușor.
Alege o întrebare
Vorbește despre asta #
Atinge una. Se deschide o conversație cu Dr. Thoughts chiar pe întrebarea aceea: gratuit, privat, fără cont ca să începi.