Dedesubt
Ce se petrece dedesubt #
Trei lucruri care stau des sub vorbele astea.
Frica, supărarea, chiar și bucuria vin în continuare, doar că acum vin cu o regulă: ascunde-le.
Unii au auzit așa ceva de foarte mici: la dispensar, la vaccin; în curtea școlii, cu genunchiul julit; în parcare, la cinci dimineața, când pleca un părinte la muncă afară.
Dedesubt se poate așeza o convingere: „Eu trebuie să fiu ăla tare” sau „N-am voie să mă supăr.”
Reacții
Ce fac oamenii des #
- Faci fața de lemn și schimbi vorba
- O întorci în nervi, că de nervi nu te ceartă nimeni
- Ții în tine până la duș, până la un drum lung cu mașina sau până se culcă toți
- Faci tu primul o glumă, înainte s-apuce altcineva
- Taci mâlc și nu mai zici nimic nimănui multă vreme
Pachetul
Povestea în 6 cartonașe #
Șase cartonașe scurte, de la clipa aceea până la a lăsa să treacă.
Microbuzul de Italia, la cinci dimineața
Ai zece ani și e cinci dimineața, în parcarea de lângă primărie. Tata pleacă în Italia, pe șantier, cu microbuzul. Te strânge în brațe și îți zice: „Ești bărbatul casei acum. Ai grijă de mama.” Ți se umezesc ochii, iar unchiul râde: „Ce faci, plângi ca o fată?” Toți se uită. Înghiți, te uiți în pământ și zâmbești. Seara, sub plapumă, ți-e rușine de lacrimi, ca și cum ai fi greșit cu ceva.
Tare înseamnă să nu se vadă
Vorbele cad pe o regulă care poate era deja acolo: „Trebuie să fiu tare și să nu se vadă niciodată că mă doare.” Sună a curaj. Dar uită-te ce face: tot ce simți devine ceva de ascuns. Și a fi „bărbat ca lumea” ajunge să însemne că nimeni nu te vede vreodată trist, speriat sau obosit, lucru imposibil pentru orice om.
De ce am învățat să ascundem
Ținem de ea pentru că așa am fost învățați: tăria înseamnă să ascunzi ce doare. Poate ai auzit „bărbații nu plâng” de mii de ori, de la oameni care te iubeau. Poate l-ai văzut pe bunicu' cu fața de piatră la înmormântări, iar pe tata doar ca o voce obosită pe WhatsApp. Regula nu e o prostie. Vine din dorința de a fi de nădejde. Merită blândețe, nu vină.
„Da, mamă, sunt bine”
Tot ce ascunzi se adună. Ții în tine până iese ca nervi sau ca tăcere. Zilele grele le duci singur. Să ceri ajutor ți se pare rușine. La apelul de duminică, mama întreabă „Mănânci bine, mamă? Ai grijă de tine?” și tu zici „Da, bine”, de fiecare dată. Încet-încet, cei care țin la tine știu tot mai puțin ce e cu tine, iar tăria ta ajunge un zid.
Merită zidul cât te costă?
Întreabă-te cinstit: ascunsul ți-a făcut vreodată mai ușor ce simțeai? Sau mai degrabă l-a făcut mai greu și mai singur? Vorbele au fost ale unchiului, iar sentimentele vin la orice om, de orice gen și de orice vârstă. Lacrimile nu măsoară cât de tare te ții. Merită să ții atât de strâns de regula asta, cât te costă?
Poți fi stâlp și să simți
A da drumul nu înseamnă să plângi în fața tuturor. Înseamnă că ai voie să simți, măcar în sinea ta. Poți observa ce simți, îi poți spune pe nume în gând și îl poți lăsa să stea acolo un timp. De acolo vine înapoi puțină liniște: poți fi stâlpul casei și să simți, iar vorba unchiului poate rămâne la el, în parcare.
If anyone puts you down, threatens, hurts or frightens you for showing feelings, that is something else, and worth taking seriously; staying careful can be the safe choice.
Întoarcerea
Regula veche și una nouă de încercat #
Regula vecheTrebuie să fiu tare și să nu se vadă niciodată că mă doare.
O regulă nouă de încercatAm voie să simt. Și cine simte poate fi tare.
Trei zile mici
Încearcă 3 zile #
- Ziua 1
Spune-ți în gând un sentiment pe care l-ai avut azi
- Ziua 2
Ieși zece minute la aer când ceva te apasă
- Ziua 3
Gândește-te la un om tare pe care l-ai văzut lăcrimând
Vrei să vorbești despre asta?
“Ce simțeai când ți-au zis-o?”
Gratuit și privat. Fără cont ca să începi. Conversația începe cu întrebarea asta.
Tot ce știe pachetul ăsta
Mai în profunzime #
Cum sună, de unde vine, cât costă și alte feluri de a o privi. Fiecare întrebare deschide o conversație.
Cum lovește
Ce s-a spus
Două vorbe, exact când începe să se vadă #
La microbuzul de Italia, când pleacă tata și ți se strânge bărbia. Pe teren, după ce te-ai lovit și antrenorul strigă de pe margine. La masa de duminică la bunica, când nu mai poți să te prefaci că n-ai nimic. „Fii bărbat!” „Bărbații nu plâng.” Abia începea să se vadă ceva pe tine, și gata, trebuie băgat la loc.
O aude oricine, nu doar băieții: „Strânge din dinți.” „Nu te mai smiorcăi.” „Te faci de râs.” Sunt câteva vorbe, dar mesajul e clar: nu ce s-a întâmplat e problema, ci că se vede pe tine. Și că, dacă se vede, plătești.
Când ai auzit-o ultima oară, sau ceva pe-acolo?Vorbește despre asta ›
Ce simțeai de fapt cu o secundă înainte?Vorbește despre asta ›
Și unde s-a dus simțirea aia după?Vorbește despre asta ›
Primele secunde
De ce ți se pune nodul în gât așa repede #
Unii simt cum li se pune un nod în gât, cum li se încleștează fălcile, cum ochii trebuie să rămână uscați pe loc, iar fața se închide singură. Unii tușesc și schimbă vorba; altora le sare țandăra. Nimic din astea nu înseamnă „prea sensibil”.
Când ți se spune că nu e voie să simți ceva, poți să-l închizi în câteva secunde, fără să apuci să te gândești. Mulți își dau seama abia mai târziu, în autobuz spre casă sau la două noaptea, ce simțeau de fapt.
De multe ori, asta e primul semn cinstit despre ce simțeai și cât de tare conta.
Ce a făcut corpul tău imediat după vorbele alea?Vorbește despre asta ›
De ce lovește
Lovește în ce simți, nu în moment #
„Nu aici, nu acum” e despre loc. „Fii bărbat!” sau „Ce ești, fătălău?” merge mai departe: leagă ce simți de întrebarea dacă ești încă om ca lumea, unul de-al lor. Mintea aude asta ca pe o întrebare despre locul tău printre ai tăi, nu despre niște lacrimi.
Și nu mai ai unde să pui ce simți. Frica, supărarea, chiar și bucuria vin în continuare, doar că acum vin cu o regulă: ascunde-le.
Unde se duce la tine un sentiment, după ce regula i-a arătat ușa?Vorbește despre asta ›
Dacă vorbele au țintit chiar sentimentul, ce încerca el să-ți spună despre ce tocmai se întâmplase?Vorbește despre asta ›
Vocea dinăuntru
Când regula începe să vorbească singură #
Auzită destul de des, ajunge să se mute înăuntru. „Hai, adună-te.” „Nu fi moale.” „Nu-i nevoie să vadă lumea.” Pornește la o despărțire la Otopeni, la un film care te-a prins fără să vrei, la apelul video de duminică, când se închide și rămâne ecranul negru.
Cel care a zis-o prima oară poate e de mult plecat sau nu mai e deloc, dar verificarea se face acum în tine, înainte să ajungă ceva pe față. Și pentru că vorbește cu vocea ta, pare tărie sau cap pe umeri, nu o regulă primită de la altcineva.
Cu a cui voce vorbește când îți zice să ții în tine?Vorbește despre asta ›
E a ta sau una prinsă într-o anumită casă, cu mulți ani în urmă?Vorbește despre asta ›
De unde vine
De unde poate veni
Pentru unii, regula a venit de mici #
„Gata, că doar nu mai ai cinci ani.” „Rămâi tu bărbatul casei.” „Lasă, că până te-nsori îți trece.” Unii au auzit așa ceva de foarte mici: la dispensar, la vaccin; în curtea școlii, cu genunchiul julit; în parcare, la cinci dimineața, când pleca un părinte la muncă afară.
În multe case, să nu arăți ce simți însemna să fii om pe care te poți baza, și fiecare familie avea motivele ei. Ce poate trage un copil singur, în liniște: dacă vreau să fiu stâlpul casei, n-am voie să se vadă nimic pe mine.
Când ai învățat să-ți ții fața „ca lumea”, ca să nu se vadă nimic pe ea?
Și cine era de obicei de față?Vorbește despre asta ›
Credința de dedesubt
O regulă tăcută care se poate forma dedesubt #
Dedesubt se poate așeza o convingere: „Eu trebuie să fiu ăla tare” sau „N-am voie să mă supăr.” Unii o poartă în altă formă: „Dacă se vede ce simt, sunt slab.”
O convingere ca asta nu pare convingere. Pare tărie, sau pur și simplu „așa se face”, cum se poartă un om în toată firea. Tocmai de-aia merită s-o scoți din când în când la lumină și s-o întorci pe toate părțile.
Unii o leagă de copilărie, alții nu. Oricum ar fi, poate fi pusă lângă oamenii și locurile tale de acum.
Unde se mai potrivește și unde nu mai are ce căuta?Vorbește despre asta ›
Cât costă
Cât costă
Ce te costă să le ții pe toate în tine #
Poate însemna să fii cel care le duce pe toate, iar pe tine nu te întreabă nimeni ce faci. Să zici „bine, ce să fac” de atâtea ori că nu mai înseamnă nimic. Să treci cu fața neclintită printr-o săptămână de coșmar la job sau prin parastasul bunicului, că doar „acum pe tine se sprijină toți”.
Mai e un preț, mai pe tăcute. Unii observă că discuțiile rămân la „ce faci, bine”, sau că apropiații lor văd doar varianta calmă, pusă la punct.
Nu din slăbiciune. E muncă grea să ții totul în tine.
Se potrivește ceva din asta la tine, sau deloc?Vorbește despre asta ›
Ce te-a costat anul ăsta: o discuție rămasă la suprafață, o seară întreagă în care ai strâns din dinți?Vorbește despre asta ›
Dacă rămâne cum e
Încă cinci ani de strâns din dinți #
Imaginează-ți o marți obișnuită, peste cinci ani, într-o zi în care „fii bărbat” se aude tare. E doar o imagine de privit, nimic de reparat.
Poate un „bine, merge” la cafeaua de la birou în Cluj, un telefon greu de acasă rezolvat fără nicio pauză, o glumă ca să treacă discuția mai repede, o melodie de-a lu' bunicu' sărită în mașină.
Nimic de aici nu cere încă un răspuns și nimic nu trebuie să se schimbe.
Ce e în ea: discuțiile, treburile luate pe umeri, ce ții departe de față, ce n-ai încercat?Vorbește despre asta ›
Ce umple ziua și ce rămâne pe dinafară?Vorbește despre asta ›
Uitându-te la ziua aia, ce observi, dacă observi ceva?Vorbește despre asta ›
Alt fel de a o privi
Alt fel de a o privi
Tare la ce, mai exact? #
Tare poate să însemne multe: să fii acolo când e nevoie, să spui adevărul, să ai grijă de-ai tăi, să nu fugi când e greu. Aproape nimic din astea nu cere ochi uscați. Și mulți dintre oamenii pe care se sprijină o familie întreagă au lăcrimat la o nuntă sau în autogară.
Unii observă că un sentiment vine de obicei la pachet cu ceva: frica, cu ceva ce părea riscant; supărarea, cu o limită pe care a trecut-o cineva.
Altfel: dacă un văr mai mic, un copil sau un prieten bun ar simți exact ce ai simțit tu, ce-ai vrea să audă în loc de „fii bărbat”?
Cum ar fi să vezi cu ce vine la pachet, fără să fie nevoie să-l arăți cuiva?Vorbește despre asta ›
S-o observi mai devreme
Ce se vede când te uiți mai atent #
Când derulează încet momentul, unii văd cu ce venea sentimentul: tristețe la ceva trist, frică la ceva care chiar speria, durere unde chiar a durut.
Alții își amintesc de oamenii care le-au făcut loc: un prieten care n-a făcut ochii mari, bunica care a stat lângă ei pe prispă fără să zică nimic, un coleg care a zis doar „nasol, frate”. Oamenii ăștia sunt rar puși la socoteală.
Cu ce venea al tău, atunci?Vorbește despre asta ›
Există cineva, acum sau demult, lângă care se putea vedea pe tine ce simți, fără să te cenzurezi?Vorbește despre asta ›
Ce avea omul acela de făcea asta posibil?Vorbește despre asta ›
Împăcarea cu ea
Nu trebuie să dovedești cât de tare te ții #
A te împăca nu înseamnă să fii de acord că era greșit ce simțeai sau să te prefaci că vorbele n-au usturat. Înseamnă că vorbele alea au mai puțin de zis despre ce-ți dai voie să simți și despre cine are voie să vadă.
Unora le e mai ușor când renunță să pară de neclintit. Să ții fața de piatră în fiecare cameră obosește, și lasă o regulă veche să conducă momente care merită simțite.
Cum ar fi să lași vorbele să rămână ale lor, iar sentimentul să fie ce a fost, un răspuns la ceva ce s-a întâmplat, fără nimic altceva de hotărât?Vorbește despre asta ›
O propoziție mai adevărată
Un rând mai adevărat, la îndemână #
Dacă „trebuie să mă țin tare” îți merge în cap de ani de zile, nu trebuie să te bați cu el direct. Unii țin la îndemână un rând mai adevărat: „Și cine simte poate fi tare. Una nu exclude alta.”
Nu trebuie să sune adevărat din prima. Unii văd că un rând al lor, zis încet și des, îi ia încet-încet din loc celui vechi. Alții văd că nu prea, și e în regulă și așa.
Care ar fi rândul tău mai adevărat, cu vorbele tale, unul care face loc pentru ce simți fără să ceri voie nimănui?Vorbește despre asta ›
Ce să lași în pace
Unele le poți pur și simplu lăsa jos #
Nu orice „fii bărbat” cere o replică, o ceartă la masă sau un plan să pari mai dur data viitoare. Unele pot fi observate, simțite o clipă și lăsate jos, cum lași sacoșa grea pe hol când intri în casă.
Asta nu înseamnă că renunți. Înseamnă că alegi unde-ți duci puterea, iar unii zic că le rămâne mai mult loc pentru oamenii care îi lasă să fie cum sunt și pentru ce merită simțit pe bune.
Dacă o lași jos pentru o seară, nu înseamnă că a fost în regulă sau că s-a rezolvat. Înseamnă doar că nu trebuie s-o cari după tine azi peste tot.
Dacă s-ar slăbi
Și dacă regula s-ar mai domoli puțin #
Imaginează-ți, doar ca imagine, regula dată puțin mai încet. Sentimentul tot vine, dar are voie să stea un pic, chiar dacă doar între patru ochi.
Lucrurile mici pot fi de ajuns: să lași un film să fie trist, să-ți numești în gând ce simți în autobuz spre casă, să-i zici unui prieten la o bere „m-a cam atins chestia asta”.
Nimic de aici nu trebuie spus cuiva. Ce apare e al tău și merită observat. Dacă vrei să te uiți la el cum trebuie, o discuție e la o atingere distanță.
Care e primul lucru care se simte altfel?Vorbește despre asta ›
Care ar fi primul tău lucru mic?Vorbește despre asta ›
Lucruri mici de încercat
Ceva de încercat
Câteva lucruri mici pe care le încearcă oamenii #
- Când pornește, spune-i în gând pe nume: „iar zice «strânge din dinți»”
- Când urcă ceva în tine, numește-l în gând: trist, speriat, rănit sau altceva
- Observă ce se aude mai tare din moment: vorbele sau tonul
- Observă azi un lucru mic pe care l-ai vrut, oricât de mic
Mărunte, doar ale tale, niciuna obligatorie. Ia ce ți se pare ușor.
Alege o întrebare
Vorbește despre asta #
Atinge una. Se deschide o conversație cu Dr. Thoughts chiar pe întrebarea aceea: gratuit, privat, fără cont ca să începi.